aș fi atât de catifelată

Luminița Giurgiu

1 an ago

de-aș fi lenevit în orbita unui butoi de stejar
printre cuișoare
răbdare
și amare migdale
aș fi atât de catifelată cum numai vălul palatin
al unui zeu ar putea îndura
în bezna de la orele mici, dar setoase
când
sprijinit într-o speranță îndoită fin la un capăt
ah, cât a muncit pentru sceptru!
se-ntoarce din schimbul de noapte
să strângă în brațe despletita fecioară
înainte de-a da-o întunecatei orbite
s-o rotească în elipse de lene, răbdare
stejar și migdale prăjite.

foto Daniel Gerhartz, „Turquoise and Velvet,” 2017, oil, 48 x 30 in.

când primei stele i s-a făcut cezariană, am crezut

c-o să mor de curiozitate, de-abia

m-au dezlipit de golul în care eram înfăşată

nu te apropia de mal dacă n-ai în palmă

şapte pietricele… Citește și șapte pietricele de aruncat în apă

Luminița Giurgiu

Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.