<h1><strong>Una este a citi, alta a înÈelege, iar a citi este o artă</strong></h1>
<p>iar pentru a avea o privire de ansamblu corectă Èi profundă asupra unui scriitor Èi a operei sale, e absolut necesar să porneÈti de la scrierile (auto)biografice, primele care oferă o deschidere spre lumea imaginată, construită pe temeliile ficÈiunii.</p>
<p>Pentru că altfel, aÈa cum spune Èi Rebreanu, vei „zămisli doar monÈtri fără viaÈă” sau, ceea ce se petrece deja, vei da „viaÈă” unor personaje pe care scriitorul însuÈi nu le-a înzestrat cu semnificaÈie.</p>
<p>De aceea, vă propunem spre lectură articolul „<strong>Cred</strong>”, conceput ca răspuns unei anchete a revistei<em> “ Ideea Europeană”, </em>datat 1924, inclus în volumul de scrieri intitulat „Amalgam”, pentru a înlătura orice interpretare eronată a viziunii artistice rebreniene.</p>
<p>Felul în care marele nostru prozator &#8211; poate cel mai mare dintre scriitorii noÈtri de valoare universală &#8211; s-a raportat la realitate, modul în care a transformat experienÈa sa existenÈială, ridicând-o la nivelul ficÈiunii, se regăseÈte nu numai în acest text, care joacă rolul unui manifest literar, ci Èi în „<strong><a href="https://bel-esprit.ro/liviu-rebreanu-realitatea-a-fost-pentru-mine-numai-un-pretext/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Mărturisiri</a></strong>”, din acelaÈi volum, care indică în detalii preÈioase geneza romanelor care fac parte din proiectul de „epopee a poporului român”: „Ion”, „Răscoala”, „Pădurea spânzuraÈilor”.</p>
<p>Cei care se duc în Năsăud pe urmele personajelor lui Rebreanu trebuie să Ètie că fac o călătorie pe urmele <em>originii </em>acestora, a punctului lor de plecare uman, în niciun caz a oamenilor „de hârtie” despre care au citit în cărÈile respective. Întemeietor al „creaÈiei epice, obiective” (Eugen Lovinescu), Rebreanu îÈi afirmase tranÈant ideea că realitatea a fost doar un pretext pentru „a crea o lume cu întâmplările ei, cu legile ei”, o lume care seamănă „Èi trebuie să semene” cu cea reală, dar respiră prin ceea ce a dobândit în procesul creaÈiei, în care s-au amalgamat, ca într-un creuzet magic, amintiri, lecturi, impresii, care apoi Èi-au căpătat o altă individualitate, scuturându-se de hainele strâmte ale realităÈii.</p>
<p>Altfel nu vom înÈelege niciodată aportul scriitorului de geniu, a cărui putere stă întocmai în această extraordinară capacitate de a filtra datele concrete Èi de a le converti în viaÈă <strong>reală, alta </strong>însă decât cea tangibilă.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>&#8222;Arta înseamnă creaÈie de oameni&#8230;&#8221;</strong></p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi <a href="https://historia.ro/sectiune/general/ultimele-clipe-din-viata-lui-liviu-rebreanu-2296525.html" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;">Ultimele ore din viaÈa lui Liviu Rebreanu</span></a></strong></h3>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="oG45g_zHIko" data-param-t="554s" title="Film documentar - Liviu Rebreanu, romanul ";Ion"; 100 de ani de la publicare"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=oG45g_zHIko&;t=554s"><img src="https://i.ytimg.com/vi/oG45g_zHIko/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="Film documentar - Liviu Rebreanu, romanul ";Ion"; 100 de ani de la publicare"></a></amp-youtube></p>
<p><strong>Sinceritatea faÈă de sine însuÈi</strong> presupune<strong> sinceritate faÈă de artă</strong>, pentru că numai astfel scriitorul poate capta acel suflu tainic al cuvintelor prin care textul expiră <strong>autenticitate</strong>. <strong>Mimesis &#8211;</strong> în sensul în care opera este o <strong>„copie de gradul doi a realităÈii”</strong>, aÈa cum teoretizase Aristotel, dar realismul înseamnă re-construcÈie: creaÈia înfăÈiÈează ceea ce este etern-uman, dar ceea ce rezultă este o altă formă de existenÈă, capabilă să se exprime Èi să trăiască în mod unic experienÈa vieÈii. <strong>ValenÈa cea mai importantă a naratorului obiectiv rebrenian e demiurgică.</strong></p>
<p>Exprimând aceste lucruri, nu facem decât să restituim adevărul unor lucruri care produc confuzii, mai ales pentru cititorii neavizaÈi sau pentru cei tineri, de la care avem pretenÈia să deosebească <strong>adevărul de ficÈiune.</strong></p>
<div id="attachment_11157" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-11157" class="wp-image-11157 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/3f472286669c75cc51cc12d43d47456a.jpg" alt="" width="564" height="417" /><p id="caption-attachment-11157" class="wp-caption-text">”Arta înseamnă creaÈie de oameni Èi de viaÈă” (Liviu Rebreanu)</p></div>
<p>Iată textul:</p>
<p><em>M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar </em><em>la persoana intâi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămăşiţă anacronică dela romanticii care, ei şi atunci, puteau să se creadă aievea buricul pământului, mi se pare puÈin ridicolă. Scriitorul de azi, afară de poetul liric, trăieşte într-o lume atât de relativă din toate punctele de vedere, că numai identificându-se cu multe relativităţi izbuteşte a pătrunde şi a înfăţişa absolutul care, cel putin în artă, rămâne năzuinţa supremă.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em> Cu atât mai greu îmi vine să vorbesc a</em><em>cuma chiar despre crezul „meu&#8221; artistic&#8230;</em></p>
<p><em>Dar, fiindcă sunt întrebat, îndrăznesc a </em><em>spune că scrisul nu mi se pare de loc o ju</em><em>cărie agreabilă şi nici mai cu seamă o jongle</em><em>rie cu fraze. Pentru mine <strong>arta — zic „artă&#8221; şi </strong></em><em><strong>mă gândesc mereu numai la literatură — înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă.</strong> Astfel arta, întocmai ca şi creaţia divină, devine cea mai minunată taină. </em></p>
<p><em><strong>Creând oameni vii, cu viaţă proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternităţii. </strong></em></p>
<p><em>Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci <strong>pulsaţia vieţii</strong>. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaÈă adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă decât toate frazele frumoase din lume. Precum naşterea, iubirea şi moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească, tot ele preocupă mai mult şi pe scriitorul care încearcă să creeze viaţă. <strong>Literatura trăieşte prin ea şi pentru ea însăşi.</strong> Durabilitatea ei atârnă numai de cantitatea de viaţă veritabilă ce o cuprinde.</em></p>
<p><em>Creaţia, nici în literatură nu face salturi. </em><em>E o </em><em>verigă între trecut şi viitor. Îşi împlântă </em><em>adânc rădăcinile în pământ ca să se poată urca mai sus, spre cer. Se uită cu evlavie pioasă înapoi, spre a putea privi mai sigur înainte. Nu-şi închipuie nici o secundă că înaintea ei n-a existat nimic şi după ea se va prăbuşi tot.</em></p>
<p><em><strong>Sinceritatea e calitatea de căpetenie a seriitorului adevărat.</strong> Sinceritatea faţă de sine din </em><em>care izvorăşte sinceritatea faţă de artă. Dacă </em><em>nu te dăruieşti întreg artei în clipa creaţiei, </em><em>nu vei zămisli decât monştri fără viaţă.</em></p>
<p><strong><em>A crea oameni nu înseamnă a copia după </em></strong><em><strong>natură indivizi existenÈi.</strong> Asemenea realism </em><em>sau naturalism e mai puţin valoros ca o fo</em><em>tografie proastă. Creaţia literară nu poate fi decât sinteză. <strong>Omul pe care îl zugrăvesc eu </strong></em><strong><em>o fi având şi trebuie să aibă asemănări cu mii </em><em>de oameni, cum au şi în viaţă toţi oamenii, dar trăieşte numai prin ceea ce are unic şi </em></strong><em><strong>deosebit de toţi oamenii din toate vremurile.</strong> </em><em>Unic însă e numai sufletul. ViaÈa eternizată prin mişcări sufleteşti- realism.</em></p>
<p><em>Temelia creaţiei rămâne, negreşit, expresia,</em> <em>nu însă <strong> </strong></em><em>ca scop, ci ca mijloc. De dragul </em><em>unei fraze </em><em>strălucite sau a unei noi împe</em><em>recheri de </em><em>cuvinte, nu vom sacrifica niciodată </em><em>o intenţie. Prefer să fie expresia bolovănoasă </em><em>şi să spun într&#8217;adevăr ce vreau, decât să fiu ş</em><em>lefuit şi neprecis. Strălucirile stilistice, cel </em><em>puÈin in opere de creaţie, se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi a mişcării de viaţă.</em></p>
<p><em> De altfel, cred că e mult mai uşor a scrie ”frumos&#8221;, decât a exprima exact. Poate nu e o simplă întâmplare că toţi creatorii mari de viaţă s&#8217;au mulţumit să scrie bine şi au neglijat floricelele stilistice după care se prăpădeau contimporanii. Precum iarăşi nu trebuie uitat că tocmai stilul e mai trecător într-o operă de artă.</em></p>
<p><em>Expresia exactă îti cere mai multă sbuciumare: ”Cuvântul ce exprimă adevărul&#8221;. Numai prin ea poţi urmări de-aproape sinuozităţile sufletului care explică viaţa. Psihologia şi obiectivitatea merg alături şi presupun aceiaşi retragere a eului scriitoricesc în colţul cel mai modest al sufletului, spre a lăsa loc desfăşurării creaÈiei. Modestia nu e şi dezinteres, ci dimpotrivă, o atitudine. </em></p>
<p><em><strong>Fără amestecul meu direct, opera va putea creşte şi trăi mai independent.</strong> Copilul sdravăn n-are nevoie în viaţă de hainele tatălui.</em></p>
<p><em>Dacă priveşti arta drept creaţie, trebuie să-i atribui şi o valoare etică. Arta, ca uşoară jucărie ar fi tot atât de incomprehensibilă ca şi viaţa socotită fără rost. Arta n-are menirea să-l moralizeze pe om, evident, dar poate să-l facă să se bucure că e om şi că trăieşte, şi chiar să-l facă om. Contemplarea vieţii, pe care o oferă creaţia, poate fi uneori mângâietoare ca o rugăciune&#8230;</em></p>
<p>Transcriere fidelă a originalului.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/liviu-rebreanu-astazi-as-vrea-si-eu-sa-nu-iubesc/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><span style="color: #ff0000;">Astăzi aÈ vrea Èi eu să nu iubesc&#8230;</span></a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;&#110;&#099;ursr&#097;&#100;u&#115;&#116;an&#099;&#097;&#064;ya&#104;oo&#046;&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>