„Vom deschide o carte nouă. Paginile ei vor fi albe. Cuvintele noi le vom scrie. Titlul cărţii este „Oportunitate”, iar primul ei capitol este Ziua Anului Nou.”
Edith Lovejoy Pierce
Înainte de a pătrunde în zorii unei noi decade, să privim spre felul în care, în diferite părți ale lumii, oamenii celebrează, prin tradiții împământenite, noaptea de Revelion.
- În Noua Zeelandă, prima ţară care trece în Noul An, tradiţia spune că trecerea dintre ani trebuie întâmpinată cât mai zgomotos, astfel că localnicii scot la înaintare cele mai bune cratiţe, oale şi tigăi în care bat cu putere pentru a-şi exprima bucuria şi speranţa pentru anul ce vine. Concertul asurzitor este urmat de un foc de artificii.
- Şi în Danemarca Noul An este întâmpinat cu un vacarm general, vasele ciobite care s-au adunat de-a lungul anului sunt sparte de întreaga familie şi aruncate apoi în gradină.
- În Africa de Sud Revelionul este sărbătorit de două ori, o dată pe 31 decembrie la miezul nopţii, iar a doua oară pe data de 2 ianuarie. Revelionul de pe 2 ianuarie reprezintă un oamgiu adus sclavilor negri, care nu aveau dreptul de a participa şi ei la festivităţile de Anul Nou rezervate albilor. Acesta mai este numit şi Carnavalul Negru, iar oamenii defilează în stradă toată ziua, machiaţi şi deghizaţi, într-o paradă care durează până la miezul nopţii.
- În Spania este obiceiul ca oamenii să întâmpine Noul An într-un mod inedit: în timp ce bătăile de gong vestesc miezul nopții, spaniolii mănâncă 12 boabe de strugure, câte una pentru fiecare lună a anului și câte una pentru câte o dorință. Acest obicei spaniol nu are nimic de-a face cu religia, acesta datând de la începutul secolului trecut şi fiind inventat, se pare, de către producătorii de viţă-de-vie.
- În Ecuador, păpuşi din carton de talia unui om, uneori înfăţişând diverse personaje politice naţionale şi internaţionale, sunt arse în piaţa publică şi pe străzi, pentru a simboliza încheierea vechiului an.
- În Japonia, conform unei tradiţii de sfârşit de secol XIX, de Anu Nou – numit shogatsu – oamenii adresează urări prin intermediul cărţilor poştale, numite nengajô trimise rudelor şi cunoscuţilor. Tot tradiţia spune că intrarea în fiecare casă, clădire, magazin trebuie să fie împodobită cu o coroniţă decorativă din pin sau din bambus – kadomatsu – pentru a-i întâmpina pe zei, precum şi cu o funie din paie împletite – shimenawa – cu scopul de a proteja casa de demoni. În plus, în ultimele zile de decembrie japonezii fac o curăţenie generală în casele lor, aşa cum noi, românii obişnuim să facem la început de primăvară. Este un fel de purificare a caselor, cunoscut sub numele de ôsôji. De asemenea, în noaptea dintre ani, japonezii merg în templele budiste pentru a asista la cele 108 lovituri de gong cu care este întâmpinat anul ce vine.
- În Québec, rolurile se schimbă, în sensul că bărbaţii se îmbracă în haine femeieşti, iar femeile în cele bărbăteşti. „Să bem paharul până la deget”, aşa ar putea suna îndemnul în cazul unui obicei bizar care are loc în noaptea dintre ani; este vorba despre un cocktail special, servit doar în Yukon, în care pluteşte degetul mare de la picior al unui om. Tradiţia spune că trebuie băut conţinutul paharului până când buzele celui care se încumetă să îl consume ating acel deget. S-ar părea că obiceiul datează din 1973, când un localnic ar fi găsit degetul degerat al unui miner şi l-ar fi pus într-o sticlă de whisky.
- În Germania există obiceiul Acesta constă în a vărsa plumb topit într-un bol cu apă rece. În funcţie de formele obţinute se pot face predicţii despre ce va aduce Noul An pentru cei care ţin să ducă astfel tradiţia mai departe. Se pare că există chiar şi kit-uri divinatorii, pe care doritorii le pot procura din supermarketuri sau de pe internet.
- Iată că nu doar la noi intrarea în Noul An este un bun prilej de „reglare de conturi” cu vecinii sau cunoscuţii – tradiţionala bătaie de Anul Nou de la Ruginoasa. Şi în Peru, localnicii îşi pun mănuşi de box şi împart într ei câteva lovituri mai mult sau mai puţin „prieteneşti”.
- Polonezii speră să-şi atragă norocul de partea lor prin păstrarea în portmoneu a 2 sau 3 solzi din crapul consumat în mod tradiţional la masa de Revelion.
- În timp ce noi purtăm rochiile cele mai strălucitoare pentru petrecerea de Anul Nou sau pijamalele cele mai comode pentru a sărbători simplu, în intimitate – brazilienii au o abordare pe cât de minimalistă, pe-atât de nostimă: codul vestimentar este pentru toată lumea ținuta albă, doar culoarea lenjeriei intime putând diferi, în funcție de ceea ce își dorește fiecare în Noul An: chiloții roz vor fi determinanți în găsirea dragostei, cei galbeni vor aduce securitate financiară, iar verdele garantează sănătatea…
- Ecuadorul se aprinde, literalmente, în noaptea de Revelion Localnicii confecționează efigii mari umplute cu hârtie, care se pot asemăna cu oricine, de la personaje culturale iubite până la politicieni bârfiți, și le dau foc atunci când ceasul bate miezul nopții. Acest ritual arzător permite ecuadorienilor să uite trecutul și să se concentreze pe un An Nou mai bun.
- În Johannesburg, Africa de Sud, anul se încheie într-o notă ușor absurdă și mai degrabă nesigură, deoarece localnicii întâmpină Anul Nou aruncând obiecte vechi de uz casnic pe fereastră – un simbol ferm ”afară cu vechiul!”. Tradiția a scăpat un pic din mână în ultimii ani, întrucât locuitorii din clădirile înalte aruncă aproape orice pe ferestre: mobilier, aparate, sticle și tot ce le trece prin cap. Așa cum este de așteptat, tradiția vine astfel la pachet cu tot felul de vătămări. Se pare însă că administrația locală își face partea pentru a menține sărbătorile de Anul Nou în siguranță, însoțindu-le de un vechi avertisment „Watch out below!”
New Year Happiness
Și nu uitați:
„Vechiul an s-a sfârşit. Să lăsăm trecutul mort să se îngroape de unul singur. Anul nou a pus stăpânire pe orologiul timpului. Toată lumea întâmpina responsabilităţile şi posibilităţile următoarelor douăsprezece luni.”
Edward Payson Powell
„Anul nou începe în furtuna de zăpadă a albelor promisiuni.”
George William Curtis
„Aruncă anul ce s-a dus în hăurile tăcute ale trecutului. Lasă-l să se ducă, pentru că a fost imperfect; îi mulţumesc Domnului că îl poate face să plece.”
Brooks Atkinson
Citiți și Peste toate voie bună…
Cu mulțumiri, Camelia Sava!
