Consumism
Noaptea aceasta ca un arc concav, inima mea se preface că îți trimite reject
tu însă ești natural ca un suc de lămâie și astringent.
Nu suporți întunericul difuz, starea acea de no limit, taci și reașezi ordinea universului
ca pe niște piese de puzlle
încet, tot mai încet, contrariat de porta-vocea orașului prin care circulă
intemperii.
Poate că ploaia va ridica aburii până la dunga infinită
de unde doar îngeri improvizați mai pot venii.
Mâinile mele modelează cuvinte-larve, prea tinere pentru veacul-cetaceu,
și îți spun
pe terasa complice roust-uri de amuzat iubiți plictisiți.
Dragule, în orașe copii fumează, adulții se prostituează politic
și câinii au coșmaruri cu China.
Tu fumezi blajin imaginandu-ți Apocalipsa Charlie Hebdo
iar singura salvare este un job de tuns iarba,
marijuana unei societăți consumiste.
Te invit la kizomba unde în sala cu oglinzi
corpurile noastre par eterice
și îți zic că nimic nu are un aer firesc,
chiar nimeni nu câștigă tot,
nu pierde tot…
doar dansează #refresh .
Obelisc
poezia mea pendalează printre atei
cu micile ei grimase pare că se eschivează
de la un trai unde regula de trei simple
reduce cuvintele galbene le pliază precum niște frunze într-o ediție specială
nu s-au născut anii de tăcere dar porția mea de
izolare dăruie poeme-surde astfel încât poți
măsura sunete înalte doar cu urechea-embrion
noi suntem populați de euri decorticate de expresii ale divinității extrapolate
ziceri și faceri cad din obeliscul maturității
eu îmi scriu corpul cu toamne bolnave de anevrism și îți dau să guști mierea fierbinte
a unui asfalt imaginar unde te așez cu picioarele încrucișate ca pe un trepied mânjit cu vopsea crudă
doar inima mea la zenit poate hașura norii
*****************************
Moartea lui @
mor poeții se fac vânt și îngroapă cuvintele-efemeride într-o mie de @
nu pare tragic să dispară iluminații atâta timp cât franța a câștigat în rusia și leaderii oferă flori unei doamne frumoase
care întâmplător conduce o țară
sau pupă fierul vechi cupa aceea stereotipă
fără pic de rasism doar este victorie
femeile se plâng de masculi s-au împuținat devin tot mai perisabili
dar bărbații cer imposibilul #lafemmefatale diavolul roșu al nopții deghizat în alizeu
acum oamenii au drept de vot și aleg denuclearizarea o lume provegan cu dumnezeii ei iconici pe zidurile stațiilor de metrou
poeții nu mor ca oricine ei beau absint cu vene subțiate de acel drog al viului
și #iubescfemeilereale
detestă plasticul și nu îi găsesc întrebuințare
iar printre noi trec ca niște dependenți de diurn de roata aceea mirobolantă numită azi
se pot multiplica poeții oamenii aceștia surzi emoțional orbi afectiv îndrăgostiți doar de ideile politice ale momentului
capabili să se teleporteze în acele locuri unde încă mai progresează înarmarea nucleară
pot să se rateze literar din dorința disperată de a elimina rasismul sărăcia și razboaiele chimice
căci nu-i așa premiul nobel se dă pentru oameni iar în încercarea de a deveni oameni sunt așa de vulnerabili poeții #carenumordeabinelea
Citiți și Dublă lansare de carte la Sibiu.
