<p><img class="alignleft wp-image-3853" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/Alexandru_Macedonski_-_Foto01.jpg" alt="ru.wikipedia.org" width="416" height="667" /></p>
<p><strong>Alexandru Macedonski</strong> a fost excentric până la capăt. După ce s-a declarat împotriva tuturor canoanelor Èi a celor care le susÈineau, împotriva celor mai importanÈi „capi ai literaturii” din vremea lui, Alecsandri, Eminescu, Caragiale, a susÈinut în câteva prelegeri faptul că omul are puterea de a învinge moartea, concepÈie bazată pe idei paranormale Èi calcule astrologice, după tentative de a inventa „lucruri trăznite” (stingătorul de coşuri şi hârtia tratată cu nacru), Èi-a ridicat palat cu blazon, a călătorit de la Bucureşti la Braşov într-o singură zi, cu bicicleta, a cunoscut culmile Èi decăderea, a avut murit într-o conjunctură demnă de un spirit boem, aÈa cum fusese toată viaÈa. La 66 de ani, pe 24 noiembrie, ora 16.30, aflat pe patul de suferinţă, a cerut să i se aducă parfum de roze.</p>
<p>Scena morţii lui poetului „NopÈilor” Èi al rondelurilor, dar Èi al surprinzătorului poem în proză <strong>Thalassa, </strong>a fost descrisă de <strong>Adrian Mariano,</strong> criticul român cunoscut ca biograf al lui Macedonski, în cartea apărută în 1966:</p>
<p>„<em>Pe la orele 3 după-amiază, poetul îşi cheamă copiii pe nume – Dinu! Nikita! Nina! – ca şi cum ar fi vrut să se încredinţeze că stăteau mereu lîngă sine, el nemaiavînd puterea să-i caute cu privirea prin cameră, iar în apropierea patului nu veghea decît Ana Macedonski. Simţindu-se atins de aripa îngheţată a morţii, cu o voce înfrigurată, el ceru să fie ridicat pe perne, ceea ce Dinu făcu întocmai. Cel care visase toată viaţa bogăţii feerice, de nabab, nu avea acum de lăsat moştenire decît un vraf de manuscrise, ce urma să fie vîndut la licitaţie, şi un plic cu cîteva sute de lei, pe care îl întinde Ninei, cuprins de o stinsă amărăciune&#8230; Ar fi dorit să încerce o ultimă plăcere rafinată, să deguste cea din urmă bucurie suavă a vieţii sale, a cărei senzaţie adîncă să-i rămînă în suflet. Cîntăreţ al extazului crinilor, voluptuos al parfumului de roze, al cascadelor de roze, el murmură, deci, imperceptibil, ca pentru sine «roze&#8230; roze&#8230;» Sorbindu-i dorinţa de pe buze, Nikita aleargă să i le caute. Dar cum ne aflăm la sfîrşit de noiembrie, el se opreşte deznădăjduit la o drogherie. De aici, cumpără în disperare un flacon cu parfum. «Iată ce ţi-am adus, căci roze n-am găsit. Ţi-am adus parfumul de roze care-ţi place ţie&#8230;» spuse poetului, intrînd pe uşă. S-ar zice că l-a aşteptat să vină, căci Macedonski se trezeşte din comă. Revenind la luciditate, vrea să i se deschidă iute sticluţa. El dă să-şi scoată singur batista de sub pernă, cerînd înfrigurat «rozele». Ghicindu-i gîndul, Ana Macedonski ia batista şi i-o întinde lui Nikita, care o stropeşte cu parfum din abundenţă. «Mai repede» – şopti el, în prada unei dorinţe acute. Era ultimul fir subţire care îl mai ţinea legat de viaţă. Poetul o mirosi avid, cu o voluptate agonică, apoi mîna îi căzu inertă. Suprema sforţare îl învinsese. Mînată de un gest reflex, mîna sa descărnată dădu să mai apuce o dată batista ce exhala artificialele sale arome. Nikita i-o duse aproape, Macedonski îşi dădu capul pe spate, inspiră adînc, şopti încă o dată «rozele» şi muri într-un suspin extatic“</em>.</p>
<p>Desigur că toÈi acei care îi citiseră opera s-au reîntors, în acea noapte îngheÈată, la celebrul poem în care el însuÈi îÈi imaginase sfârÈitul, acoperit de parfumul Èi dulcea povară a florilor pe care le idolatrizase dintotdeauna. Nu surprinde cu nimic tonul satiric cu care înfierează, din cadrul alaiului mortuar, figurile cu care avusese de furcă mereu, din cauza orgoliului său nemăsurat Èi al spiritului de frondă care l-a consacrat între contemporani, reacÈia literaÈilor de care se consideră, pe catafalc fiind, oripilat dată fiind ipocrizia care străbate discursurile lor, întreb spectacolul carnavalesc al existenÈei în care Èi-a pierdut cele mai frumoase iluzii.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong><a href="https://historia.ro/sectiune/portret/alexandru-macedonski-cel-mai-artagos-poet-din-641120.html" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #0000ff;">Macedonski, cel mai arÈăgos poet</span></a> (click pe albastru)</strong></h3>
<p>Ceea ce impresionează cu adevărat este acel Èir de interogaÈii care aÈază sub lupă condiÈia umană însăÈi, supusă nestatorniciei Èi falselor valori, deasupra cărora tronează Banul, ca un rege al tuturor, avuÈi sau faliÈi. Cu toate că îl înfierase pe Eminescu în celebra epigramă care i-a adus cele mai mari necazuri în lumea literară, culminând cu excluderea din cercurile de cunoscuÈi, Macedonski are câteva acorduri din marele nostru poet, în momentul în care, reevaluându-Èi traseul existenÈial printre contemporani, se întreabă retoric în ce măsură trecerea sa prin lume a avut vreo însemnătate pentru ceilalÈi: <em><strong>Dar ce-am fost oare-n lume?</strong></em> Èi, întocmai ca Èi marele său confrate, ajunge la concluzia amară că, într-o lume prost făcută, departe deloc de cea actuală, soarta poetului e pecetluită: în iureÈul mulÈumii, numele său rămâne preÈ de o oră sau două, atât cât ia convoiului mortuar să străbată oraÈul, apoi e îngropat odată cu rămăÈiÈele lui pământene.</p>
<p><em><strong>Noaptea de noiembrie </strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Deunăzi către ziuă visasem că murisem&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Zăceam sub crini Èi roze, suflare nu aveam,</strong></em><br />
<em><strong>Èi mumă, fraÈi, prieteni, Èi toÈi pe câÈi iubisem,</strong></em><br />
<em><strong>CuprinÈi de-o jale-adâncă plângându-mă-i vedeam.</strong></em><br />
<em><strong>Intrau în curte cioclii cu faÈa uscăÈivă&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Călări intrau în treapăt Èi doi sau trei ostaÈi;&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Veneau la urmă popii, ca buturii de graÈi,</strong></em><br />
<em><strong>Cu pântece rotunde umflate de colivă.</strong></em><br />
<em><strong>În albe sovonite sub flori de lămâiÈe,</strong></em><br />
<em><strong>Vin fete-nchiriate să-mi Èină de panglici;</strong></em><br />
<em><strong>Apoi o-ntreagă ciurdă de-orbeÈi Èi de leliÈe&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Pomană când se face, se află Èi calici!</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><em><strong>Dar muzica e gata Èi popii s-află gata,</strong></em><br />
<em><strong>Èi toÈi vor să mă ducă mai iute lângă tata</strong></em><br />
<em><strong>Ce doarme-n uniformă, gătit ca pentru bal,</strong></em><br />
<em><strong>Alăturea cu spada de-ostaÈ Èi general.</strong></em><br />
<em><strong>Ziarele, chiar ele! unindu-se, mă rog,</strong></em><br />
<em><strong>Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog.</strong></em><br />
<em><strong>Discursuri, de-altă parte, turnatu-s-au mai multe,</strong></em><br />
<em><strong>Èi pare c-o să fie Èi lume să le-asculte&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>„Sărmanul Macedonski, s-a dus, ca o clipire,</strong></em><br />
<em><strong>Ca rază, ca scânteie, ca vis, — et caetera&#8211;.</strong></em><br />
<em><strong>O moarte nendurată a vrut a-l secera</strong></em><br />
<em><strong>Èi muzele vor plânge, rămase-n văduvire.&#8221;</strong></em><br />
<em><strong>Parada, cum se vede, e bine întocmită&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Am popi, jandarmi Èi fete, iar poarta e cernită,</strong></em><br />
<em><strong>Spre gloria-mi cea mare, de sus Èi până jos,</strong></em><br />
<em><strong>Èi nu-mi lipsesc discursuri È-anunÈuri prin gazete&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Iar moartea-mi o să facă chiar cioclii să se-mbete,</strong></em><br />
<em><strong>Spre-a viei propăÈire È-al cârciumii folos.</strong></em><br />
<em><strong>Sunt mulÈi ce zic că moartea e lege foarte crudă,</strong></em><br />
<em><strong>Eu însă, milostivă, aÈ crede s-o numim</strong></em><br />
<em><strong>În contul ei atâÈia trăiesc fără de trudă&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Èi ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?</strong></em><br />
<em><strong>Dar doctorii?&#8230; Dar cioclii?&#8230; Dar inima duÈmană?</strong></em><br />
<em><strong>Dar cei câÈi ne mănâncă cu poftă din pomană?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Femeia ce ne scaldă?&#8230; Dricarul Èi trocarul?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Dar mulÈi pe care-n seamă aproape că nu-i bagi?</strong></em><br />
<em><strong>Orfanii ce ne-mbracă jiletce Èi nădragi?</strong></em><br />
<em><strong>Dar baba cu tămâia?&#8230; Groparul?&#8230; Colivarul?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Dar Raiul, Èi chiar Iadul, căzând în faliment</strong></em><br />
<em><strong>Èi depunând bilanÈul din lipsă de-aliment?</strong></em><br />
<em><strong>Dar faptul că dădaca, chemată să ne crească,</strong></em><br />
<em><strong>Zadarnic cu strigoii ar vrea să ne-ngrozească?</strong></em><br />
<em><strong>Dar câte Èi mai câte pe care le-am uitat</strong></em><br />
<em><strong>Venind să ne deschidă al morÈilor palat?</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>CoÈciugul meu în fine e dat în jos pe scară&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>O muzică-l primeÈte cu jalnica-i fanfară;</strong></em><br />
<em><strong>În urmă-i se aude suspinul năbuÈit</strong></em><br />
<em><strong>Al scumpelor fiinÈe ce-n lume m-au iubit.</strong></em><br />
<em><strong>În negru, Èi în lacrimi, prietenii-mi s-arată,</strong></em><br />
<em><strong>Iar mumă-mea-ntre dânÈii apare leÈinată,</strong></em><br />
<em><strong>Pe când porneÈte dricul È-al lui întreg convoi,</strong></em><br />
<em><strong>Cu doi jandarmi nainte, cu doi jandarmi napoi.</strong></em><br />
<em><strong>Èi ce?&#8230; E cu putinÈă?&#8230; Paradă Èi onoare</strong></em><br />
<em><strong>Pe când aveam speranÈa să mor într-un spital?</strong></em><br />
<em><strong>Èi ce?&#8230; Se plânge încă acela care moare</strong></em><br />
<em><strong>Èi nu mai este viaÈa un comic carnaval?</strong></em><br />
<em><strong>Èi ce?&#8230; N-au să mă ducă pe masa de disecÈii?</strong></em><br />
<em><strong>Èi ce?&#8230; N-au să-mi împartă cadavrul meu în secÈii,</strong></em><br />
<em><strong>Èi n-au să-mi pună oare nici creieru-n cântar,</strong></em><br />
<em><strong>Luând apoi pretextul de lacrimi Èi de-afecÈii,</strong></em><br />
<em><strong>Pe groapă au să-mi toarne pietroiul tumular?</strong></em><br />
<em><strong>Dar ce-am fost oare-n lume?&#8230; Ce cugete sublime</strong></em><br />
<em><strong>Veniră să mă-nalÈe trecând pe harpa mea?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Cioplind mereu la versuri, cioplind mereu la rime,</strong></em><br />
<em><strong>Făcut-am ca să plângă pe cine mă citea?</strong></em><br />
<em><strong>Umblat-am printre stele?&#8230; Urcat-am prin văzduhuri?</strong></em><br />
<em><strong>Chemat-am împrejuru-mi năprasnicile duhuri?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Èi fost-am prins, vreodată, furând — precum se fură &#8211;</strong></em><br />
<em><strong>Din perlele ce vecinic se cer pentru dantură?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Sau premii academici căzură-asupra mea</strong></em><br />
<em><strong>Cu gloria lor falsă Èi suma lor mai grea?</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Cântat-am, la ocazii, aÈa precum se cântă,</strong></em><br />
<em><strong>Măriri de contrabandă sub masca lui Caton,</strong></em><br />
<em><strong>Èi-n cele două taberi ce zilnic se frământă</strong></em><br />
<em><strong>Jertfit-am vreodată la glorii de carton?</strong></em><br />
<em><strong>Fundat-am oare-n Èară Republici dintre-acele</strong></em><br />
<em><strong>Prin care-ajung, atâÈia! dinastice proptele;</strong></em><br />
<em><strong>Făcut-am oare-n lume ceva — ca să fiu demn</strong></em><br />
<em><strong>De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Sau poate am prieteni la Bănci naÈionale,</strong></em><br />
<em><strong>Èi popii-nfăÈiÈează al dragostelor semn?</strong></em><br />
<em><strong>Nimic din toate aceste&#8230; Nimic, — din fericire!</strong></em><br />
<em><strong>Prietenii ce lasă ai soartei prigoniÈi</strong></em><br />
<em><strong>AvuÈi dacă se află sunt numai prin simÈire,</strong></em><br />
<em><strong>Èi mor deopotrivă de plânÈi Èi de iubiÈi.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Parada însă trece pe Podul MogoÈoaie</strong></em><br />
<em><strong>Èi-ncepe ca să pice o burniÈă de ploaie&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Dau fuga trecătorii&#8230; efectul e stricat</strong></em><br />
<em><strong>Èi mumă-mea scontase al pensiei mandat</strong></em><br />
<em><strong>Jertfind o lună-ntreagă din zilnica ei hrană,</strong></em><br />
<em><strong>Nevrând ca să mă-ngroape oraÈul de pomană.</strong></em><br />
<em><strong>Dar iată că prin geamuri, privind din cafenele,</strong></em><br />
<em><strong>Pe când îÈi beau în tihnă Ètiutele cafele,</strong></em><br />
<em><strong>Samsarii se întreabă să afle de-a murit</strong></em><br />
<em><strong>Vrun negustor de bursă or vrun lipscan falit?&#8230;</strong></em><br />
<em><strong>Pe loc ce li se spune de mine, — îÈi urmează</strong></em><br />
<em><strong>Vorbirea ce-ntr-un singur cuvânt se însumează</strong></em><br />
<em><strong>CâÈtigul!&#8230; — Epopee de-atâtea mii de ani,</strong></em><br />
<em><strong>Divină Comedie având ca titlu: Bani!</strong></em><br />
<em><strong>Poemă ce cuprinde amor, dureri, plăcere,</strong></em><br />
<em><strong>Cu Raiul în urcare, cu Iadul în cădere&#8230;</strong></em></p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="lNq8RJzmN2"><p><a href="https://bel-esprit.ro/george-bacovia-tot-mai-tacut-si-singur/">George Bacovia, tot mai tăcut Èi singur</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;George Bacovia, tot mai tăcut Èi singur&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/george-bacovia-tot-mai-tacut-si-singur/embed/#?secret=jD8o1jNRsU#?secret=lNq8RJzmN2" data-secret="lNq8RJzmN2" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:con&#099;&#117;r&#115;r&#097;&#100;us&#116;anca&#064;y&#097;h&#111;&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>