<div id="attachment_1858" style="width: 383px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-1858" class="wp-image-1858 size-thumbnail" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/58d7e52870cd26da1b1e01c2bdc2a882-373x299.jpg" alt="Sursă foto: albertocegani.it" width="373" height="299"><p id="caption-attachment-1858" class="wp-caption-text">Alberto Moravia</p></div>
<p><strong>Alberto Moravia &#8211; „Èi când e disperat omul speră”</strong></p>
<p><em>După mine, se pot numi privilegiaÈi acei oameni care, fie din punct de vedere creativ, fie din cel al cunoaÈterii, îÈi găsesc afinităÈi cu arta. Spun asta deoarece, trăind o viaÈă plină de dificultăÈi de tot felul, mă consider la final un privilegiat pentru faptul că sunt artist, </em>spune <strong>Alberto Moravia</strong> (28 noiembrie 1907 – 26 septembrie 1990), unul dintre cei mai importanÈi prozatori italieni ai veacului trecut.</p>
<p>Se vede că spiritul solar al Italiei Èi-a spus Èi de data aceasta cuvântul, indicându-i, în situaÈiile de răscruce ale vieÈii (cei cinci ani de spitalizare, imobilizat din cauza unei răzvrătite tuberculoze osoase, atmosfera degradantă a fascismului), calea de salvare cea mai sigură Èi cea mai productivă: scrisul, în care să-Èi proiecteze întregul arsenal de sentimente, atitudini, credinÈe, întreaga nefericire a unei existenÈe trăite ca o continuă ardere.</p>
<p>Sensibilitatea sa exacerbată îl face să găsească în existenÈialism forma cea mai potrivită de expresie, dublată de perspectiva freudiană asupra complicatei vieÈi psihice a individului, cu atât mai mult cu cât iubirea, în variaÈiile ei nenumărate, îi stârneÈte mereu interesul Èi îi provoacă impulsurile creatoare.</p>
<p>Moravia e un fin analist, iar faptul că se concentrează asupra fiinÈelor feminine îi conferă o fineÈe extraordinară a analizei, pe care o toarnă într-o frază cu tonalităÈi catifelate, muzicale, plăcute sufletului. NuanÈele sufleteÈti pe care le scoate la iveală sunt însă departe de a fi cele înălÈătoare, pentru că scriitorul n-a descoperit el însuÈi acea <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> care să-l transfigureze… O stare de spirit capabilă să transforme oricând liniÈtea în dramă interioară îl însoÈeÈte chiar Èi în clipede de rară fericire: „<em>Amorul propriu este un animal curios. Poate supravieţui somnolent sub cele mai puternice lovituri, trezindu-se rănit de moarte de o simplă zgârietură.”</em></p>
<p>Prozele lui poartă titluri sugestive: <em>Îndrăgostitul nefericit</em>, <em>Mascarada</em>, <em>IndiferenÈii</em>, <em>Plictiseala, Amorul conjugal</em>, până Èi romanele care i-au fost ecranizate – printre care <em>DispreÈul </em>sau <em>La Ciociara</em> cunoscut Èi ca <em>Două femei</em>, regizat de Vittorio de Sica în 1960, care a avut un mare succes (este Èi un film datorită căruia Sophia Loren a câÈtigat premiul pentru cea mai bună actriÈă a anului respectiv), surprind cazuri dramatice de eÈecuri existenÈiale generate de imposibilitatea oamenilor de a se dărui sincer Èi devotat semenilor, chiar dacă sunt capabili, în final, să regăsească puterea de a lua viaÈa de la capăt…</p>
<div id="attachment_1859" style="width: 538px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-1859" class="wp-image-1859 " src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/09/13375e2a7619ffe5a86c4f837060331d-373x299.jpg" alt="" width="528" height="424"><p id="caption-attachment-1859" class="wp-caption-text">Sophia Loren in La Ciociara (Vittorio De Sica, 1960)</p></div>
<p>Peste toate incongruenÈele vieÈii de cuplu se adaugă, la Alberto Moravia, o atmosferă socială Èi politică instabilă, neprietenoasă, care amplifică sentimentul fragilităÈii umane în faÈa propriului destin.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>„Cu cât eşti mai fericit, cu atât dai mai puţină atenţie fericirii”</em>, spune scriitorul, pentru care viaÈa e o curgere continuă de fluctuante dispoziÈii sufleteÈti, care duc, în final, la o concluzie amară: „<em>Viaţa e alcătuită din obişnuinţe; până şi cinstea nu e decât o obisnuinţă; din momentul însă în care obişnuinţele ni se schimbă, viaţa devine un infern, iar noi nişte diavoli dezlănţuiţi, fără respect nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi…”</em></p>
<p>La sfârÈitul lecturii, deducem, dincolo de sensurile de suprafaÈă ale istorisirii, că suntem angrenaÈi în dinamica turbulentă a vieÈii cu un scop pe care suntem datori să-l identificăm Èi să-l conÈtientizăm, iar toate acÈiunile noastre vor trebui astfel gândite încât să-i servească, ineluctabil: depăÈirea propriei condiÈii prin puterea de a merge înainte!</p>
<p>Un fragment din „<em>IndiferenÈii”</em>, în traducerea Etei Boeriu, e un exemplu revelator pentru modul în care se construieÈte viziunea artistică moraviană…</p>
<p><em>Leo schiţă un gest care voia să spună: „Şi ce pot face eu?”; apoi se răsturnă din nou pe divan şi-şi încrucişă picioarele.</em></p>
<p><em>– Fă ca mine, zise cu indiferenţă; când văd că se apropie furtuna, nu mai scot un cuvânt… Pe urmă totul trece şi gata, s-a isprăvit.</em></p>
<p><em>– S-a isprăvit pentru tine, se auzi glasul scăzut al Carlei.</em></p>
<p><em>Cuvintele bărbatului păreau că redeşteaptă în ea o furie veche şi oarbă; pentru tine… dar pentru noi… pentru mine, izbucni cu buze tremurânde şi ochi dilataţi de furie, împlântându-şi degetul în piept; pentru mine, care trăiesc cu ea, nu se mai isprăveşte niciodată… O clipă de tăcere.</em></p>
<p><em>– Dacă ai şti, continuă cu acelaşi glas scăzut, în care resentimentul sublinia cuvintele şi le împrumuta un accent ciudat, aproape străin, cât de apăsătoare e viaţa asta, cât de mizerabilă şi meschină, dacă ai şti ce înseamnă să asişti zi de zi, zi de zi…!</em></p>
<p><em>De jos, din umbra care învăluia cealaltă parte a salonului, unda moartă a resentimentului se mişcă, alunecă pe lângă pieptul fetei, dispărând, neagră, fără spumă; Carla rămase cu ochii larg deschişi, cu răsuflarea tăiată; valul acela de ură o amuţise. Se priviră: „Drace” – gândea Leo, uluit de atâta violenţă – „e lucru serios…” Se aplecă, îşi scoase tabachera:</em></p>
<p><em>– O ţigară, propuse cu simpatie. </em><em>Carla primi, aprinse ţigara şi într-un nor de fum se mai apropie de el cu un pas.</em></p>
<p><em>– Şi va să zică, o întrebă el, privind-o de jos în sus, ţi-a ajuns cuţitul la os?</em></p>
<p><em>O văzu încuviinţând cu capul, puţin cam încurcată de tonul confidenţial pe care îl lua discuţia.</em></p>
<p><em>– Ei bine, adăugă, ştii ce face omul când nu mai poate suporta o anumită situaţie. Caută o ieşire.</em></p>
<p><em>– Asta o să şi fac până la urmă, zise Carla cu o hotărâre oarecum teatrală, dar avea impresia că joacă un rol fals şi ridicol… el să fie bărbatul către care o ducea de la sine povârnişul exasperării pe care luneca? Se uită la el: nu era nici mai bine, nici mai puţin bine decât atâţia alţii, poate chiar mai bine, da, fără îndoială, dar cu o anumită fatalitate în plus, fatalitatea care aşteptase vreme de zece ani ca ea să se dezvolte şi să crească pentru ca acum, tocmai în seara aceea şi în salonul acela întunecat să vină să-i întindă o cursă.</em></p>
<p><em>– Schimbă-ţi viaţa, zise Leo, vino să stai cu mine. Ea dădu din cap:</em></p>
<p><em>– Eşti nebun…</em></p>
<p><em>– Ba deloc!…</em>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;sra&#100;&#117;&#115;&#116;&#097;&#110;&#099;&#097;&#064;&#121;ahoo.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>