<h1><strong>25 februarie 2024 &#8211; trece în nefiinÈă criticul Èi istoricul literar Alex Ètefănescu, </strong></h1>
<p>unul dintre aristocraÈii literaturii române contemporane, creator de direcÈie în critica literară românească. Cele mai frumoase cuvinte despre Eminescu, rostite în ultima vreme, după ani îndelungaÈi de studiu, Domniei sale îi aparÈin. Èi această ultimă postare pe pagina de Facebook, prin care, indirect, îÈi ia rămas-bun de la această lume, punând în lumină celebrele versuri eminesciene:</p>
<div>
<div class="" dir="auto">
<div id=":r4p:" class="x1iorvi4 x1pi30zi x1l90r2v x1swvt13" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message">
<div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u">
<div class="xu06os2 x1ok221b">
<div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>”PESTE VÂRFURI</strong></em></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto"><em><strong>Moartea, cumplita moarte (din care imaginaÈia populară a făcut o bătrână hidoasă, îmbrăcată în negru − sau, în unele Èări, în alb −, cu un craniu acoperit de glugă în loc de cap Èi cu o coasă în mână) nu are nimic înspăimântător în poezia lui Eminescu. Dimpotrivă. Poetul simte adeseori un dor de moarte, de feminitatea ei abstractă, care i-ar putea alina durerea de a trăi.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Acest dor de moarte nu trebuie confundat cu dorinÈa prozaică a unor oameni loviÈi de soartă de a-Èi pune capăt zilelor pentru a se elibera de suferinÈă. Eminescu îÈi intensifică bucuria de a trăi, până când viaÈa începe să doară, Èi, pentru ca experienÈa să fie completă, amestecă în viaÈă Èi puÈină moarte. Se poate vorbi de rafinament Èi chiar de o anumită perversitate în această paradoxală invocare a morÈii tocmai în momentele de revelare a sublimului vieÈii.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Exemplul ideal pentru modul neobiÈnuit cum îÈi reprezintă poetul moartea este poezia Peste vârfuri. Din numai 16 cuvinte, câte numără prima strofă, este reconstituită frumuseÈea unei scene din spectacolul existenÈei:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>„Peste vârfuri trece lună,/ Codru-şi bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Melancolic cornul sună.”</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>De acest farmec al unei nopÈi de vară petrecute în pădure s-ar putea bucura multă lume dacă l-ar sesiza. Îl sesizează, pentru noi, Mihai Eminescu, decupând din realitate elementele care compun atmosfera de vrajă Èi aducându-le în raza atenÈiei noastre:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Peste vârfuri trece lună&#8230; aceasta presupune un văzduh clar Èi un cer senin. Codru-Èi bate frunza lin (ce expresie plastică: îÈi bate frunza lin!)&#8230; deci atmosfera este calmă, adie doar vântul uÈor, aproape insesizabil. Dintre ramuri de arin melancolic sună cornul&#8230; se aude, putem presupune, un corn de vânătoare, al cărui sunet, oricum senin-tânguitor, este filtrat de frunziÈul arinilor.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Èi astfel, momentul se reconstituie, devine aievea, chiar Èi pentru un cititor lipsit de imaginaÈie (dar nu Èi pentru unul care n-a mers niciodată într-o pădure sau nu s-a uitat la cer). Este un moment de comunicare fericită cu lumea, dus până la extaz, mai presus de care nu poate fi decât dorul de moarte.</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Un efect estetic surprinzător are folosirea cuvântului „lună” în forma lui nearticulată. Dacă am face o anchetă pe această temă, am afla, fără îndoială, că, din o mie de oameni, o mie spun „Peste vârfuri trece luna”, nu „Peste vârfuri trece lună”. Eminescu nu este însă analizabil prin metode statistice. Trece lună înseamnă cu totul altceva decât trece luna. Lipsit de articolul hotărât, cuvântul lună nu mai este un astru identificabil pe firmament, ci o lumină misterioasă alunecătoare. Nu mai este un corp ceresc, ci un sentiment (de genul acelui extraordinar clar de inimă inventat de Nichita Stănescu).</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Sunetul de corn, singurul care indică prezenÈa unor oameni, se îndepărtează treptat, mărind trist-voluptuos sentimentul de singurătate:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>„Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Îndulcind cu dor de moarte.”</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>Poezia are un final interogativ, care îi amplifică rezonanÈa în conÈtiinÈa cititorului:</strong></em></div>
<div dir="auto"><em><strong>„Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodată?”</strong></em></div>
<div dir="auto"><strong>Alex Ètefănescu </strong>n-a fost favoritul lumii culturale, aÈa cum nu e niciun intelectual de mare clasă într-o societate în care valorile sunt răsturnate până la a nu mai fi recunoscute. În 2005, pentru o amplă <strong>Istorie a literaturii române contemporane (1941-2000), </strong>a primit <strong>Premiul Uniunii Scriitorilor </strong>Èi&#8230; câteva aprecieri călduÈe de la câÈiva literaÈi. Doar criticul Daniel Cristea Enache i-a fost aproape (de altfel, prin intermediul său s-a aflat despre decesul lui Alex Ètefănescu).</div>
<div dir="auto">
<div id="attachment_55748" style="width: 469px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2024/02/alex.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-55748" class=" wp-image-55748" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2024/02/alex.jpg" alt="" width="459" height="459" /></a><p id="caption-attachment-55748" class="wp-caption-text">Alex Ètefănescu (pagina de Facebook)</p></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div id=":r4q:" class="x1n2onr6">
<div class="x1n2onr6">
<div class="x6s0dn4 x1jx94hy x78zum5 xdt5ytf x6ikm8r x10wlt62 x1n2onr6 xh8yej3">
<div>
<div class="xqtp20y x6ikm8r x10wlt62 x1n2onr6">
<div class="x10l6tqk x13vifvy"></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<div>
<div class="x168nmei x13lgxp2 x30kzoy x9jhf4c x6ikm8r x10wlt62" data-visualcompletion="ignore-dynamic">
<div>
<div>
<div>
<div class="x1n2onr6">
<div class="x6s0dn4 xi81zsa x78zum5 x6prxxf x13a6bvl xvq8zen xdj266r xktsk01 xat24cr x1d52u69 x889kno x4uap5 x1a8lsjc xkhd6sd xdppsyt">
<div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 x2lah0s x1qughib x1qjc9v5 xozqiw3 x1q0g3np xykv574 xbmpl8g x4cne27 xifccgj" style="text-align: center;"><em><strong>N-am fost, nu sunt şi nu voi fi vreodată profesor universitar, deşi mi-am dorit să fiu, cu ardoare. Ori de câte ori vorbesc în faţa unei săli pline de tineri (şi fac asta frecvent, fiind invitat la diverse întâlniri cu studenţii, cu elevii, cu publicul în general) retrăiesc visul pierdut. Iar dacă cineva, necunoscând situaţia, mi se adresează cu apelativul „domnule profesor”, aproape că-mi dau lacrimile. (<a href="https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/jurnal-secret-de-ce-nu-sunt-profesor-universitar-1419135.html" target="_blank" rel="noopener">aici articolul</a>)</strong></em></div>
<div>Sperăm că posteritatea îi va fi (mai) recunoscătoare!</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
</div>
<p><!--more--></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="IEdBMhOEl2"><p><a href="https://bel-esprit.ro/prefera-sa-fie-metresa-lui-eminescu/">”Prefera să fie metresa lui Eminescu&#8230;.”</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;”Prefera să fie metresa lui Eminescu&#8230;.”&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/prefera-sa-fie-metresa-lui-eminescu/embed/#?secret=1Z9JBRjdmV#?secret=IEdBMhOEl2" data-secret="IEdBMhOEl2" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pconc&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;&#104;oo&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>