După abdicarea forţată a regelui Mihai I, în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat Legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat începând cu anul 1948, sub numele de „Ziua insurecţiei armate antifasciste”, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. Până în anul 1953, anul morţii lui Stalin, părintele istoriei comuniste, 23 august reprezenta în România „eliberarea ţării noastre de către glorioasa armată sovietică”, mai apoi a devenit „ziua eliberării de sub jugul fascist”, iar după anii ’70, a ajuns „ziua insurecţiei antifasciste”. În anii ’80, titlul s-a convertit în „revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”, conform doleanțelor celor din sistemul comunist care erau responsabili cu propaganda politică. Tot în anii ’80, demonstraţiile şi paradele au fost mutate pe construcția ce purta mărețul nume de Stadionul „23 august”.
Foto: Arhivele Naționale via Caiete Silvane
La ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu, în 1989, au defilat 20.000 de oameni, tot atunci s-au auzit și primele scandări împotriva regimului totalitar condus de Nicolae Ceaușescu.
Pe 23 august 1983, cu ocazia festivităţilor prilejuite de Ziua Naţională, Televiziunea Română făcea prima transmisie color oficială.
Citiți și Emil Cioran despre mizerie, agonie și moarte…
