Medicina a progresat uluitor. Un singur organ vital va rămâne imposibil de transplantat: sufletul.
Cu fotograful Ioan Petreala taifas. Desigur, și câțiva pescăruși râzători. Și un gând al zilei: „Sunt zile în care aş da toată ştiinţa palavragiilor trecuţi, prezenţi, viitori, toată neroada erudiţie a tipicarilor şi pisălogilor, filozofi, romancieri, chimişti, băcani, academicieni, pe două versuri de Lamartine sau de Hugo; iată-mă devenit grozav de anti-proză, anti-raţiune, anti-adevăr, căci ce altceva este frumosul decât imposibilul, ce altceva poezia decât spontaneitate, sufletul omului, şi unde să regăseşti acest suflet când la cei mai mulţi e fără încetare stăpânit de două mari preocupări care umplu adesea o viaţă de om: să facă avere şi să trăiască pentru digestie. […]” (Dintr-o scrisoare a lui Gustave Flaubert către Ernest Chevalier)
Cât despre cafea, fiecare știe mai bine ce îi place, mai amară sau mai aromată, bine prăjită sau cafea verde, numai bună pentru o cură de detoxifiere (depinde cu ce ești intoxicat). Dar un singur adevăr există: ritualul aduce cu sine senzația că lucrurile sunt în matca lor, liniștite, și că viața merge înainte, fără obstacole.
Ioan Petrea (fotocredit)
S-a întâmplat în 12 decembrie
” … în anii de mai târziu, Beethoven s-a referit la vechiul său stăpân cu venerație, considerându-l egalul lui Mozart și Bach.” (Maynard Solomon)
La 12 decembrie 1792, la Viena, Ludwig van Beethoven, în vârstă de 22 de ani, a început primele sale lecții de compoziție muzicală cu Franz Joseph Haydn. Tânărul Beethoven l-a întâlnit pentru prima dată pe renumitul Joseph Haydn la 26 decembrie 1790 la Bonn, când Haydn și impresarul Johann Peter Salomon s-au oprit în drumul lor spre Londra, unde Haydn urma să cânte. Beethoven l-a întâlnit din nou pe Haydn în călătoria de întoarcere a lui Haydn în iulie 1792. Beethoven i-a arătat partiturile sale pentru Cantatele la moartea împăratului Iosif II (WoO 87) și Elevation of Emperor Leopold II (WoO O88). Haydn a fost suficient de impresionat pentru a-i spune lui Beethoven că, dacă ar putea aranja să vină la Viena, îl va lua cu bucurie ca elev.
Beethoven s-a mutat de la Bonn la Viena în noiembrie 1792. Nu și-a propus imediat să se impună ca compozitor, ci s-a dedicat studiului și performanței.
Lucrând sub îndrumarea lui Haydn, a căutat să stăpânească contrapunctul. De asemenea, a studiat vioara sub conducerea lui Ignaz Schuppanzigh și a început să primească instrucțiuni ocazionale de la Antonio Salieri, în principal, în legătură cu stilul compoziției vocale italiene.
De remarcat este faptul că Beethoven nu a acceptat niciodată cererea pe care i-a făcut-o Haydn de a pune în antetul, măcar, a unei singure compoziții … „de Ludwig van Beethoven, elev al lui Haydn”.
*****
…
„În opinia mea, actorul are această mare responsabilitate de a juca o altă ființă umană … este ca și cum ai lua viața unei alte persoane și trebuie să o faci într-un mod cât mai sincer posibil.” (Edward G. Robinson)
Edward G. Robinson s-a născut ca Emanuel Goldenberg (12 decembrie 1896 – 26 ianuarie 1976) într-o familie de evrei români vorbitoare de idiș din București, ca fiul lui Sarah (născută Guttman) și a lui Morris Goldenberg. După ce unul dintre frații săi a fost atacat de o gloată antisemită, familia a decis să emigreze în Statele Unite.
Actor de scenă și ecran în timpul Epocii de Aur de la Hollywood, Robinson apărut în 30 de piese de teatru de pe Broadway și peste 100 de filme în timpul unei cariere de 50 de ani, fiind cunoscut, mai ales, pentru rolurile sale de tip dur în calitate de gangster în filme precum ‘Little Caesar’ (1931) și ‘Key Largo’ (1948).
*****
Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863 – d. 23 ianuarie 1944) a fost un pictor norvegian, considerat unul dintre pionierii artei moderne și precursor al expresionismului.
Una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Munch este tabloul „Țipătul” prin care artistul reușește să pătrundă în lumea fricii și a singurătății și să redea,prin intermediul culorilor, stări psihice.
Originalul tabloului „Țipătul” – „Der Schrei” a fost furat din Galeria Națională din Oslo, fiind recuperat abia în 2006. Între timp, au fost realizate alte cincizeci versiuni diferite ale „Țipătului”.
*****
Robert Browning (n. 7 mai 1812 – d. 12 decembrie 1892) a fost un poet englez, soțul poetei Elizabeth Barrett Browning. Alături de Alfred Tennyson, a fost cea mai importantă personalitate a poeziei victoriene.
„Să-mi scapi? Niciodată – Iubire! Cât timp tu eşti tu şi eu sunt eu, Şi lumea ne-ncape-n aceeaşi măsură, Pe mine – dragoste, pe tine – ură – Unul se-ascunde, celălalt cheamă mereu. Viaţa mea-i o greşeală poate, până la urmă – Într-adevăr. seamănă mult a ursită. Orişice fac, năzuinţa nu-i împlinită. Dar dacă şi ţelul acesta, şi el mi se curmă? Trebuie nervii să-i ţii încordaţi, doar atât; Ochii să-i ştergi şi să râzi, chiar de-ai cădea: Lovit, să te ridici, şi să-ncepi de la-nceput. Astfel, în goană se macină viaţa, doar ea. Priveşte, o singură dată, din depărtatul hotar, Spre mine, în praf şi întuneric adânc cufundat. Ci altul, din nou, spre acelaşi ţel îndreptat, Mi se arată Pururi Îndepărtat!”
(„Viaţa-ntr-o dragoste”, Robert Browning)
*****
Frank Sinatra: „Cea mai bună răzbunare este succesul masiv.” Fără urmă de dubiu, așa este! Doar că succesul se datorează echilibrului interior, iar asta vine odată cu maturitatea. Și-a început cariera muzicală împreună cu Harry James și Tommy Dorsey. Sinatra a avut succes ca interpret de muzică ușoară în anii 1940, devenind idolul bobby soxer-ilor. Cariera sa profesională a stagnat la începutul anilor 1950, dar a revenit în 1954, după ce a câștigat premiul Oscar și un Glob de aur. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner.
Frank Sinatra împreună cu Nancy, fiica sa, la Hollywood, 1967.
DUETE CELEBRE … IKE & TINA …
” … unul dintre cele mai puternice spectacole live din circuitul R&B.”
Ike & Tina Turner(1960-1976) au fost un duo muzical american format în 1960, constând din cuplul soț-soție Ike Turner și Tina Turner. Au cântat live ca Ike & Tina Turner Revue, acompaniați de trupa lui Ike Turner, Kings of Rhythm și vocaliștii Ikettes. Ike & Tina Turner Revue a fost considerată „una dintre cele mai puternice acțiuni live din circuitul R&B”.
Cei doi au început să cânte împreună în 1957 și s-au căsătorit în 1962. Înregistrările lor timpurii, care includ ‘A Fool In Love’, ‘It’s Gonna Work Out Fine’ și ‘I Idolize You’, au devenit puncte de reper în dezvoltarea muzicii soul. Lansarea filmului „River Deep – Mountain High”, urmată de un turneu în Marea Britanie cu Rolling Stones în 1966, le-a sporit popularitatea în Europa. Lucrările lor ulterioare sunt remarcate pentru re-aranjamente interpretative ale melodiilor rock precum ‘Come Together’, ‘Honky Tonk Woman’ și ‘Proud Mary’, ultimul dintre care le-a adus un premiu Grammy în 1972. Ike și Tina Turner au primit primul premiu al discului de aur european pentru succesul lor internațional „Nutbush City Limits” în 1974. Au lansat zeci de albume, cele mai de succes fiind ‘Workin ‘Together’ și ‘Live at Carnegie Hall’.
Ike & Tina Turner Revue s-a desființat în 1976, după ce cuplul Turners a divorțat.
Ike și Tina Turner au fost incluși în Rock & Roll Hall of Fame în 1991. Au două single-uri incluse în Grammy Hall of Fame, ‘River Deep – Mountain High’ și ‘Proud Mary’. Revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 2 pe lista celor mai mari 20 de duouri din toate timpurile.
IN MEMORIAM …
„M-am considerat mereu un bun organizator. Sunt foarte bun în a preda cântăreților, sunt foarte bun la organizarea unui spectacol pentru a distra oamenii. Dar nu m-am inclus niciodată. Nu mi-am aplicat acest lucru ca artist.” (Ike Turner)
Ike Turner a murit în 12 decembrie, la vârsta de 76 de ani, la casa sa din San Marcos, California, lângă San Diego.
Izear Luster „Ike” Turner Jr. (5 noiembrie 1931 – 12 decembrie 2007) a fost un muzician american, șef de trupă, compozitor, aranjator, descoperitor de talente și producător de discuri. Pionier al rock and roll-ului din anii ’50, este cunoscut mai ales pentru activitatea sa muzicalā din anii ’60 și ’70, alături de soția sa de atunci, Tina Turner, în Ike & Tina Turner Revue.
