Una dintre cele mai controversate reguli bisericeşti a fost şi rămâne cea stabilită de al doilea Conciliu Lateran al Bisericii Romano-Catolice (1139) în timpul papei Inocențiu al II-lea, când s-a hotărât celibatul clericilor romano-catolici. Ca urmare, de aproape 900 de ani, preoți și călugări duc o luptă cu demonii interiori ai posibilelor iubiri carnale interzise. În cazul călugărilor ortodocși asceza este aceeași, însă preoții au privilegiul căsătoriei. Imposibilitatea de a trăi ca celibi este unul dintre motivele pentru care preoții catolici sunt frecvent mutați dintr-o parohie în alta în întreaga lume.

Asociaţia preoţilor catolici din Germania, care au renunţat la celibat, luptă de 35 de ani încoace pentru abolirea acestei practici, fiindcă de sute de ani încoace numărul preoților care nu au respectat jurământul de castitate este impresionant de mare și nici măcar nu poate fi estimat. Ceea ce se cunoaște cu certitudine este că dimensiunea torturii sufletești derivate din sentimentul de vinovăție pentru a nu-și fi respectat jurământul față de biserică, poate fi cunoscută doar de ei.

Conform unui articol publicat de Deutsche Welle în 2010, se pare că în Germania nici măcar jumătate dintre preoţi nu-şi respectă jurământul de castitate. Avem toate motivele să credem că același lucru se întâmplă și în alte țări. Bunăoară, în Australia. Mai țineți minte miniseria „Pasărea Spin” ce a rulat cu un imens succes pe micile ecrane ale televizoarelor conectate la videocasetofoanele atât de mult prețuite în anii ’80?

Titlul romanului lui Coleen McCullough scris în 1977 este inspirat din legenda păsării care cântă o singură dată în viață, mai dulce decât oricare vietate de pe fața pământului. Din momentul în care își părăsește cuibul, caută un copac cu spini și nu își găsește odihna până nu îl află. Apoi, cântând printre ramuri, se aruncă în spinul cel mai lung și mai ascuțit. Chiar în momentul în care spinul o pătrunde, ea nu își dă seama că o așteaptă moartea; cântă, cântă, până când nu mai rămâne picătură de viață în ea, până când nu poate să mai scoată niciun sunet. În extazul morții, se înalță deasupra propriei agonii, scoțând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei.

În 1983, un film despre iubirea interzisă dintre un fermecător preot romano-catolic și o tânără pe care o cunoștea din copilărie, făcea furori în întreaga lume.

Povestea se întinde pe parcursul a 60 de ani din viața familiei Cleary sosită din Noua Zeelandă în Australia pentru a prelua ferma unei mătuși. Personajele principale sunt Meggie, fiica cea mică și Ralph de Bricassart, preotul familiei.

Pentru rolul titular masculin au fost luați inițial în considerare Christopher Reeve, Robert Redford și Ryan O’Neal, iar pentru rolul feminin Michelle Pfeiffer, Jane Seymour, Olivia Newton-John și Kim Basinger. Nu putem ști cum ar fi fost filmul cu una din aceste vedete în distribuție, dar cu siguranță nu putem să-i uităm pe Richard Chamberlain, Sidney Penny (Meggie copil) și Rachel Ward și credem că au fost cele mai bune alegeri după multe castinguri organizate în perioada de pre-producție.

Subiectul romanului și al filmului au o putere copleșitoare pentru fiecare cititor sau spectator. Câți dintre noi trăiesc o viață liberă, ferită de întorsături nefericite sau alegeri greșite care ne produc suferință?

Pasărea Spin este o poveste de iubire bazată pe dorința interzisă ce reprezintă spinul din piepturile personajelor principale. Dragostea dintre părintele Ralph de Bricassart și Meggie Cleary este o pasiune care se întinde pe parcursul a mulți ani. Părintele Ralph își dorește, mai mult decât orice altceva, să fie un preot infailibil; să îi ofere lui Dumnezeu iubirea lui curată. Meggie Cleary îl urăște pe Dumnezeu pentru că îl iubește și tânjește să îl aibă pentru ea pe părintele de Bricassart.

Te iubesc pe tine, dar îl iubesc pe Dumnezeu mai mult.

Acestea sunt alegerile pe care le facem în viață. Prea des ne înfigem conștient câte un spin în piept. Spre deosebire de pasăre care nu știe că astfel i se apropie moartea, noi înțelegem și, cu toate astea, încă procedăm astfel din când în când.

Pasărea Spin/ The Thorn Birds a fost o miniserie TV produsă de studiourile Warner Bros pentru postul ABC. Cei mai mulți dintre noi am văzut filmul și mulți dintre noi mai mult decât o singură dată. Vedem cu ochii minții imaginea de neuitat a lui Richard Chamberlain în rolul părintelui Ralph și pe cea a lui Rachel Ward în rolul lui Meggie. Ne amintim de Barbara Stanwick în rolul mătușii lui Meggie, Mary Carson, de Jean Simmons în rolul mamei lui Meggie, Fee și de Richard Kiley în rolul tatălui lui Meggie.

Producția a obținut numeroase premii printre care: Premiul Emmy pentru regie artistică, montaj, rol principal feminin (Barbara Stanwick), rol principal masculin (Richard Chamberlain), roluri secundare masculin și feminin, machiaj, Golden Globe pentru cel mai bun actor în rol principal (Chamberlain), cel mai bun film pentru televiziune, roluri secundare și premiul tinerilor artiști/ Young Artist Awards (Sidney Penny). A beneficiat de o distribuție impresionantă:

  • Richard Chamberlain (părintele Ralph de Bricassart)
  • Rachel Ward (Meggie Cleary)
  • Barbara Stanwick (Mary Carson)
  • Jean Simmons (Fee Cleary)
  • Bryan Brown (Luke O’Neill)
  • Ken Howard (Reiner Hartheim)
  • Piper Laurie (Anne Mueller)
  • Christopher Plummer (arhiepiscopul Vittorio di Contini-Verchese)

Poate că aripa reformistă din interiorul bisericii catolice va avea într-o bună zi câștig de cauză și se va renunța la celibatul preoților pentru ca astfel de drame, reale sau imaginate, să nu se mai petreacă.