Seară de păcat Mi-a ghicit o țigancă în stele, și-n luceferi mi-a dat în ghioc; se uita în viețile mele și-avea flăcări, țiganca, în ochi Doar un semn a făcut să mă cheme și-am urmat-o, tăcut, lângă foc: “ești bătut de păcat și blesteme, mândrule, hai să-ți dau de noroc!” Mă atinse cu nu-știu-ce iarbă și-n cuvintele ei m-a ascuns, a dat sângele-n mine să fiarbă, să mă pierd am simțit că-i de-ajuns Mă ardea privirea-i tăioasă, glasul ei ce mă descânta.  N-am știut … Continuă lectura Te iubesc de-o viaţă şi nu e de-ajuns – Emil Almășan