Ținta înțelegerii mele, a reflecțiilor nu este acest “eu”, ci partea cealaltă, vocea irațiunii, oaia neagră din turma de mioare a minții. Eu sunt numai peretele de care această voce se izbește, eu sunt cel care întreabă “cine sunt?”, nicidecum cel care răspunsul, deși doar eu sunt cel care poate răspunde.
„Scurtimea vieţii ne interzice să ne îngăduim speranţe de lungă durată” – Horatius
De ce te temi de moarte? Te poți teme de necunoscutul care te așteaptă dincolo. Sau poate consideri că nu ai trăit destul. Da, majoritatea cred că nu trăiesc destul! Adevărul dureros însă este că nu știm să trăim! Ne-am născut, am crescut, și nimeni nu ne-a învățat să trăim. Iar în momentul în care […]
Homo amans
Motto: ”În viață nu ai decât o unică mare dragoste. Toate cele care o preced sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care urmează sunt amoruri de recuperare.” (Frederic Beigbeder) Reintrase în viața mea recent… de fapt, dacă fac un exercițiu de evocare, traiectoriile noastre existențiale s-au întretăiat contrapunctic, la intervale destul de mari de timp […]
Ce vremuri, la pension!
Învățământul confesional romano-catolic din România interbelică a fost o marcă de prestigiu pentru foștii elevi și eleve și pentru urmașii acestora prin amintirile vii lăsate în urmă peste generații. Caracterul elitist al acestor instituții de învățământ au conferit absolvenților o educație și instrucție superioară celei din învățământul de stat, un noblese oblige pe care l-au […]