Vama dintre vremuri
Am găsit la vama dintre vremuri
Loc de spovedanie și plâns,
N-am gemut și n-am strigat când viața
Oasele în menghină mi-a strâns!
N-am cerșit de nicăieri lumină
Când în beznă cerul mi-l doream,
Așteptam cu teama pe retină
Să-nflorească roza de pe geam!
Chiar și-atunci când flacăra cuprinse
Toți stejarii-nfipți în carnea mea,
Nu am plâns!… Pustiul ce-nvinsese
Era mult mai cald ca lipsa ta.
De s-ar frânge trupu-n vâlvătaie,
De s-ar coborî în mine ierni,
Toate-or fi doar susur de pâraie
Dacă-n tine ceru-ai să-mi așterni!
***
Prea străin
Când plângi prin colțuri dorul tău de-acasă,
Te-aș legăna la piept ca pe-un copil,
Ți-aș dărui secunda mea rămasă
Din timpul ce mi-a fost mereu ostil.
Ți-aș săruta pe pleoape agonia
Atâtor ierni departe de ai tăi,
Cu lacrima-ți aș scrie poezia,
Suspinul ți l-aș pune-n zurgălăi…
Și-atunci când vor veni colindătorii
În pragul ce de mult nu l-ai trecut,
Măicuța ta ce-așteaptă-adesea zorii
Va asculta poemul tău de lut!
Ți-e dor și ție, dar și ei de tine!…
V-aș legăna pe amândoi la piept!
Nu știu de ce, parcă să plâng îmi vine…
Și eu, de-atâta vreme, te aștept!
Mai trece-un an și vor mai trece alții…
Pe drumul către tine am pornit,
De-oi poposi sub brazi sau constelații,
Să-mi ieși ‘nainte-n poartă de zenit!
Abia atunci vom fi pe totdeauna
Un tu și eu, un eu și tu perfect
Dar, cât e încă sus, pe ceruri, luna,
Mi-e dor… și te iubesc… și te aștept!
***
Timpul când îmi rămâi
Până ieri s-a târât, cam bolnav pe cadran!
Pașii tăi pe cărări i-a pierdut printre ani!
Miliarde de „tic”, miliarde de „tac”
Răsturnând pe sub cruci, peste noi, bolovani!
Eu aici, tu plângând orologii prea vechi
Ce-au bătut pe sub frunți dorul nostru nebun
Miliarde de „tic”, miliarde de „tac” …
Mi se smulg rădăcini și nu știu cum să spun
Că de azi, ăstui timp nu-i mai trebuie ceas
Să te-aștepte să-mi fii, să m-aștepte să-ți fiu,
Miliarde de „tic”, miliarde de „tac”
Vor fi martori fideli ai acestui pustiu
Unde noi vom clădi peste timp sinagogi
Și vom scrie pe zid legământul dintâi,
Miliarde de „tic”, miliarde de „tac”
Vor muți … și doar tu, adorate,-mi rămâi!
Citiți și Fără tine nu știu să trăiesc, de Emil Almășan
