S-ar putea să nu fie întotdeauna-astfel; şi eu spun
că dacă buzele tale, pe care le-am iubit, vor trebui s-atingă
buzele altui om, iar degetele tale să-i prindă-n chingă
inima, cum au făcut-o cu-a mea nu demult, acum în surghiun –
dacă părul tău frumos va aluneca pe-o altă faţă, cuminte,
într-o tăcere pe care-o ştiu sau dacă,
într-un murmur continuu, mari zvârcoliri de cuvinte
vor cădea neputincioase pe plajă ca frunza de pe cracă,
dacă-aşa va fi să se termine, repet, dacă-aşa va fi să se termine,
trimite-mi, iubito, un scurt mesaj;
iar eu mă voi duce la el, şi-i voi spune:
Primeşte-această fericire de la mine.
Apoi, voi întoarce capul ascultând cum cântă-o pasăre departe
în ţinuturi demult pierdute… niciodată uitate.
E. E. Cummings – traducere Petru Dimofte
