„Dragostea este atunci când ţi se oferă o bucată din sufletul tău, despre care nu ai ştiut niciodată că lipseşte.”

Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento – d. 25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnați reprezentanți ai Renașterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri „La Gerusalemme liberata” („Ierusalimul eliberat”, 1581).

Deși renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice și dramatice, nu se pot ignora creațiile sale în domeniul liricei. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele „Rime” (1581-1582), „Rime et prosa” (1583), „Rime spirituali” (1597). Din creațiile sale în proză sunt de menționat „Dialoghi” (1581), pe teme literare și filozofice, și „Discorsi dell’arte poetica e in particolare sopra il poema eroica” („Studiu asupra artei poetice și în special asupra poemului eroic”, 1587.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverși literați ca figură simbolică a tragediei geniului neînțeles. A exercitat o deosebită influență asupra creației lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul „Torquato Tasso” (1790), pe tema vieții artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.

Componentele acestei culturi tradițonale, ca arhitectura țărănească, țesăturile, broderiile, jocurile și cântecele populare nu sunt simple piese de muzeu, nici elemente ale unei culturi moarte, ci realitate vie, prin care se manifestă spiritul de creație artistică al poporului român, în cea mai dinamică și numeroasă categorie socială a lui: țărănimea“.

Harry Brauner (n. 24 februarie 1908, Piatra Neamț — d. 11 martie 1988, București) a fost un folclorist și etnomuzicolog român, de origine evreu, fratele pictorului suprarealist Victor Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner. A fost căsătorit cu artista plastică și folclorista Lena Constante. A fost unul din cei care au descoperit-o pe cântăreața de muzică populară Maria Tănase, la mijlocul anilor 1930.
În romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda, Harry Brauner apare ca personaj, despre care se spune că era un „evreu pasionat de folclorul românesc, un om de cultură rafinat, care se străduia aproape zilnic să ne convingă de marile valori ale cântecelor noastre populare. Știa bocete de o frumusețe care te înfiora, cântece tragice de despărțire, de dor, de nuntă, unele sublime, altele brutale și grotești, cum nu auzise nimeni niciodată”.

***

Mintea nepregătită nu poate vedea mâna oportunităţii întinsă.

Sir Alexander Fleming (n. 6 august 1881,Darvel, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 11 martie 1955,Londra, Regatul Unit) a fost un bacteriolog scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain și Sir Howard Walter Florey.

În anul 1929 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi – Ernest Boris Chain și Norman George Heatley – și un medic australian – Howard Walter Florey – au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una din marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul ca element bacteriolitic prezent în țesuturi și secreții