O poveste adevărată

„Hi hi! Voi sunteți șogorițe” – spunea Miruna, o fostă colegă de școală a Mihaelei, la o întâlnire colegială a promoției 1987.

„Da, ne-am împrietenit!” – i-a răspuns Mihaela cu voioșie și cu o vagă nostalgie în glas …

Cum se întâlniseră Mihaela cu Natalia? La căpătâiul lui Sorin muribund, aflat pe un pat de spital al secției de Terapie Intensivă, în iulie 2019. Mihaela primise cu o zi înainte un telefon de la Carla, de care o lega o amiciție, fiicele lor fiind prietene la școală. Carla o avertizase:

„Ești în picioare sau stai pe scaun? Am să-ți dau o veste care te va șoca.”
Mihaela a amuțit.
„Sorin Baciu e pe moarte. M-a sunat mai devreme Miruna să-mi spună. E o chestiune de ore.”
„Știam că e bolnav, mă mai întâlnisem cu el acum câteva luni, dar nu mi-am închipuit că e atât de grav … ” –  a reușit Mihaela să articuleze câteva cuvinte.
„Mergem la înmormântare?” –  a mai adăugat ea.
„Mergem!” – a răspuns hotărât Carla.

Mihaela și Sorin avuseseră, timp de un an, o relație de iubire în studenție, în 1995, pe când ambii aveau 22 de ani. Se despărțiseră imediat după Revelionul 1995/1996 și de atunci fiecare și-a urmat drumul. Mihaela nu s-a căsătorit niciodată, avea o fetiță în clasele primare, iar Sorin era divorțat și nu avea copii. Se mai întâlniseră cu totul sporadic, ea lipsise câțiva ani din oraș și aproape că pierduseră legătura.

O singură dată el menționase ceva legat de o boală rară pe care o avea în stadiu incipient. Nu mult după asta Sorin postase pe contul personal de Facebook două înregistrări de la un post de radio național din Republica Moldova, în care povestea cu lux de amănunte despre drama bunicilor lui materni refugiați în România odată cu ocuparea Basarabiei din vara anului 1940.

Sorin era profesor de istorie într-o comună din județ și scrisese, deja, o primă carte. Natalia, realizatoarea emisiunii, era istoric. Dialogul între ei a decurs lin, în crescendo, cu firescul unor oameni pasionați de istorie, care își aruncau (in)voluntar unul altuia mingea la fileu.

Mihaela a urmărit cu interes înregistrările. La fel au făcut mulți prieteni și cunoscuți ai lui Sorin care l-au felicitat pentru expozeu și coerența ideilor. La scurt timp Sorin a făcut marele anunț: el și Natalia au devenit un cuplu.

Pe contul lui de Facebook au început să curgă fotografii cu doi oameni frumoși, trecuți de 40 de ani, care se iubeau autentic. Pentru ea, Sorin era pregătit să înceapă o viață nouă. Voia să se înscrie la doctorat, să găsească un post de profesor în oraș și, de data aceasta, găsise motivația să le facă.

Părea că fiecare își găsise, în sfârșit, perechea.

Și Mihaela a văzut fotografiile și s-a bucurat din toată inima. Era detașată complet de un trecut mult prea îndepărtat. Ba chiar le-a trimis și o dedicație cu o piesă celebră în România anilor ’90, interpretată de Doina și Ion Aldea Teodorovici – Două inimi gemene. Se întâmpla în 2018.

Viața și-a urmat cursul pentru toți până când Mihaela a primit fatidicul telefon al Carlei.

A doua zi s-au înființat amândouă la spitalul unde era internat Sorin, să îl mai vadă o dată. Carla fusese colegă de clasă cu el la liceu și, împreună cu Miruna și alți colegi formau o gașcă de liceeni teribili înainte și după Revoluția din 1989. În salon a intrat doar Mihaela, Carla a preferat să o aștepte pe coridor.

Când a intrat Mihaela la el, stânjenită, prima imagine a fost cea a Nataliei cu ochii plânși, aplecându-se asupra chipului livid și tamponându-i fruntea cu câte un șervețel uscat. Sorin era inconștient.

„Bună ziua”. A recunoscut-o imediat pe Natalia din fotografii. Între timp o căutase pe net după nume și aflase despre activitatea ei profesională remarcabilă. O admira.

„Bună ziua.” –  a răspuns Natalia, ridicându-și ochii plânși. „Sunt o prietenă din tinerețe a lui Sorin.” Ce era să-i spună?! Că toate cunoștințele lui știau că Sorin fusese afemeiat și alcoolic și că ea fusese doar una dintre numeroasele lui iubite, iar ea, Natalia, a fost de fapt marea și poate singura femeie pe care el o iubise cu adevărat?

„Vă las împreună cu el.” –  a spus Natalia. „O, nu, rămâneți și dumneavoastră!” –  a răspuns Mihaela. Ce intimitate mai putea avea cu un muribund cu tegumentele deja îngălbenite, intubat, care deja nu mai respira singur? „Eu sunt non-stop cu el. Acum puteți rămâne dumneavoastră câteva minute singură cu el, dacă doriți.” Și apoi i-a spus lui, ca pentru sine: „Uite, Sorinel, cine a venit la tine! A venit Mihaela să te vadă.” Apoi a ieșit discret.

Mihaela a rămas singură cu Sorin în salon. Nu fusese ușă de biserică la viața ei, cunoscuse mulți bărbați, dar niciodată nu văzuse vreun fost iubit în agonia morții. A rămas preț de cinci minute lângă el și tot ce a putut să gândească a fost să observe semnele morții iminente. Când s-a întors Natalia în salon, a întrebat-o cum o poate contacta. Nu putea să o întrebe deja de înmormântare …

În noaptea aceea Sorin s-a stins din viață. Avea 46 de ani. Encefalită. Un fost coleg de facultate, Adi, a anunțat prin sms pe toți colegii. „Dragi colegi, azi noapte, la ora 3, prietenul nostru Sorin a decedat. Dumnezeu să îl ierte!” Adi și soția lui au fost alături de Natalia și Sorin până când din ei doi a rămas doar ea. Singură într-o țară străină. Tot ei au fost martori la redactarea testamentului lui Sorin în fața unui notar public și Adi a fost cel care îi informase pe foștii colegi și prieteni că Sorin plănuia să se căsătorească cu Natalia, adevărata lui iubire. Dacă timpul ar mai fi avut răbdare cu el.

La înmormântare au fost mulți. Inclusiv mama unui bun prieten stabilit în Statele Unite, care a dorit să participe în numele fiului ei.

Mihaela își propusese să îi lase Nataliei răgazul necesar de a-și reveni din șoc. Însă Natalia a fost cea care a făcut prima pasul și a sunat-o. Au vorbit ore întregi la telefon ca două vechi prietene, despre Sorin, acomodarea în România, posibilitățile de angajare, echivalarea de studii și altele.

Mihaelei i s-a luat o piatră de pe inimă.

De atunci au ținut legătura și s-au împrietenit. Între ele s-a creat o relație specială bazată pe afinități comune. Cu ajutorul Mihaelei, Natalia a găsit un loc de muncă în oraș, pe măsura capacităților ei. Mihaela a debutat și ea în lumea literară și Natalia a fost cea care i-a dat cele mai prețioase sfaturi pentru o cât mai bună reușită. Se întâlnesc și azi, când au timp, la aceeași cafenea din oraș pe care o agreează.

Fiecare din ele știe că Sorin ar fi fost fericit să le vadă împreună.

 

N.N. Autorul a dorit să rămână anonim…