„Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a două suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum, unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi alte organisme, alte suflete cărora să vă puteţi deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experienţe de tot felul. O prietenie care durează o viaţă întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obişnuinţă şi atunci e tristă şi neinteresantă. Dar poate să fie şi o „căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste graniţele omenescului.”

În foto: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Paris, 1977

Fotografia a fost realizată de Louis Monier, publicat într-un album alb-negru de Editura Vents et Sable, intitulat „Création – j’écris ton nom”. Iată istoria ei:

LOUIS MONIER: „Cum fotografiam mulţi scriitori, mulţi mari scriitori, îl fotografiasem deja pe Eugen Ionescu la el acasă, îl fotografiasem pe Mircea Eliade la Editura Philippe Payot, îl fotografiasem pe Cioran la el acasă pe strada Tournon. Dar, Pierre Belfond a avut ideea de a-i convoca pe toţi trei pentru că tocmai scotea o carte de Yves Bonnefoy despre Cioran. Cînd am ajuns la editură toţi trei erau acolo, dar tot aşa, acolo nu aveam lumină bună şi i-am rugat pe toţi să în Piaţa Fürstenberg care era alături, ca să pot face nişte fotografii în condiţii bune şi acolo am putut deci să fac această fotografie extraordinară a celor trei români în picioare.

Citiți și Prieteniile adevărate sunt veșnice…