”Cu cântecele mele am încercat să demonstrez că există iubire.”
Pentru Nana Mouskouri, născută Ioánna Moúschouri (13 octombrie 1934), cântecul a însemnat dintotdeauna o cale de comunicare – nu numai cu oamenii, ci și cu zeii, pentru că vocea ei descinde cu siguranță din seducătorul glas al miticelor sirene care întorceau din largul liniștitei mări Egee corăbiile peregrinilor, stârnindu-le amarnic dor de moarte și amor.
Nana Mouskouri…Toronto..1980
Vibrantă și profundă în muzica de operă, având una dintre cele mai clare voci de mezzo-soprană din generaţia ei, pătrunzătoare în baladele grecești de dragoste și exaltare a bucuriei de a trăi, în vocea ei se regăsește spiritul grecesc al kalokagathiei, universalizat în versuri din franceză, engleză, germană, olandeză, italiană, portugheză, spaniolă, ebraică, galeză, chineză mandarină, maori și turcă. Bun și frumos, așa cum vedeau grecii omul menit să ia calea extaticului Empireu, sublimat în imaginea inefabilă a celebrilor albi trandafiri ai Athenei de care și-a legat în mod indiscutabil numele.
Și pentru a completa acest portret romantic al anticei Elade, Nana Mouskouri a fost convinsă că rolul ei în lume nu este doar de a ajunge la sufletele oamenilor prin muzică, artă divină ce produce nobila transfigurare a spiritului, ci și de a salva umanitatea prin actul consfințit al binefacerii concrete, devenind Ambasador Internaţional al Bunăvoinţei pentru UNICEF, cu peste douăzeci de ani în urmă, în locul regretatei Audrey Hepburn.
Popularitatea ei – cu peste 300 de milioane de albume în toată lumea într-o carieră de peste cinci decenii, este recunoscută drept una dintre cele mai bine vândute artiste din muzică din toate timpurile – devine un atu în această nobilă preocupare, căreia i se consacră cu un devotament ieșit din comun, iar modesta recompensă vine în mod firesc: Cea mai mare recompensă pe care am primit-o în viaţă a fost dragostea oamenilor, după cum declară într-un interviu recent.
La 84 de ani, Nana rămâne aceeași ființă solară, îndrăgostită iremediabil de Grecia natală, de oameni și de viață, pentru că marea lecție care i-a croit destinul este una infailibilă: Tot ceea ce am făcut, am făcut cu dragoste.
Iar ceea ce faci cu dragoste ridică trepte către nemurire, trecând prin inima oamenilor.
Versuri Grigoris Mpithikotsis – Milise mou („Vorbește cu mine”)
Am săpat o fântână în grădina mea
pentru ca păsările să vină și să bea
pentru că tu să vii zi și noapte
că o mică picătură de ploaie
ai venit într-o noapte cu vânt
și inima mea a suspinat
ți-am spus cu nerăbdare „bună dimineața”
și tu mi-ai zis „noapte bună”
Ref:
Vorbește cu mine, vorbește cu mine
Nu te-am sărutat niciodată
Vorbește cu mine, vorbește cu mine
Te sărut doar în visul meu
Am sădit iarbă la ușa ta
Ca să ai umbră și rouă
Și am ajuns înainte de schimbarea lunii
Să-ți aduc căldură
Te-am dus spre căldura soarelui
Pe străzile largi lăturalnice
Dar vremea rece și vântul a venit
Și focul meu s-a stins…
Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
