ești frumoasă, îi spuse și ochii
i se-ngustară devenind orizont
pomeții semeți, munți
pe-obrajii de peridot, ascuțiți
tăiau linia fină, ca un afront
ești frumoasă, repetă el, zvârlindu-se-n
apele cânepii cu cercuri de miere
veșmintele smulse-mi sunt martori sau
mute infirmiere
pe frunte ți-s scrise gândurile cele
mai îndrăznețe, mă odihnesc,
îmbăiat, printre mărunte cute
ești frumoasă pentru că nu știi
și, mai ales, nu crezi
iar tu, tu! izbucni ea
alungându-l cu-o adiere
sfâșietoare din fluier de os, ești un,
un mincinos!
foto painting liar in the green
Citește și vorbe
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
