Mici, spiralate
ca tensionate
arcuri
Săltăm de sub
geana
somnoroasei miercuri.
Mi-e dor de Sorescu,
cu tine să sorb
leacuri
poate,
o cafea
din ”Bile și cercuri”.
Neagră, amară,
așa să fie
spunea…
Și
mai ales din
”Din mâna ta.”
foto tumblr.com
Citește și despre dimineața de Marți
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.