De ce iubim Italia? Pentru un milion de motive. Mai există vreun pământean în secolul  XXI care să nu fi auzit de pizza?

De la mitologia greco-romană cu fascinanții zei și zeițe care sunt mai familiari unora prin denumirile stațiunilor de pe litoralul Mării Negre (Jupiter, Venus, Saturn) la superbele orașe ale Italiei cu aura lor de legendă, cu capodoperele Renașterii în pictură, sculptură sau arhitectură, prea multe pentru a fi enumerate la … fotbalul italian savurat de atâția bărbați ai planetei, la pantofii de damă purtați de (mai puține) femei ale planetei, de la Remus și Romulus, întemeietorii Romei la marea literatură a lui Dante, Petrarca sau Boccaccio, până la imaginile iconice ale unor actrițe de film precum Sophia Loren sau zâmbetul larg, de neuitat, al unui italiano vero Roberto Benigni când munca i-a fost răsplătită cu o statuetă poleită cu aur, de la Cristofor Columb la Monica Bellucci – toate sunt Italia.

Ah, și să nu-l uităm pe frumosul Michele Morrone, starul din ”365 zile”: „Viața e ciudată, când simți că ești la pământ, destinul îți pune în cale o nouă șansă, iar dacă îndeajuns de puternică, o accepție. Întotdeauna să credeți în voi… întotdeauna”, a declarat după divorț. Cred că nu e ușor nici să fii atââât de celebru, nu-i așa?

Știți cum se spune: ”☀️Raiul înseamnă un poliţist englez, un bucătar francez, un inginer german, un amant italian şi totul organizat de elveţieni.
🔥Iadul înseamnă un bucătar englez, un inginer francez, un poliţist german, un amant elveţian şi totul organizat de italieni.” (John Elliot)

Michele Morrone

De la cea mai veche și încă existentă universitate din lume din Bologna și sfinții Evului Mediu până la Cuore – inima copilului care ne-a încântat copilăria sau laureații premiului Nobel pentru literatură din peninsulă, de la Vatican și instituția papală sau legendarele dinastii conducătoare ale fărâmițatelor (foste) state italiene: Borgia, Sforza la William Shakespeare care s-a inspirat din povești italiene din Verona sau Veneția pentru a crea cele mai trainice opere literare sempre, de la Leonardo sau Michelangelo la acordurile muzicii lui Verdi, Puccini, la marea operă italiană – din nou, prea grandioasă pentru a fi exemplificată, de la Machiavelli care ne-a învățat despre politică și Casanova care ne-a învățat despre iubire la canzonetta italiană, de la Turnul înclinat din Pisa până la Al Pacino sau Adriano Celentano, Ennio Morricone, Andrea Bocelli sau Festivalul de la San Remo – toate sunt Italia.

tumblr.com

Astăzi trăim în plin război psihologic, biologic, chimic, informatic. Glontele a fost înlocuit de fake-news, tunul de virus, arcul și săgeata de manipulare. E un război tăcut, desfășurat în spatele ușilor închise, combatanții suntem noi. Dar am început să călătorim și ne face bine, tare bine să bem un espresso sau un cappucinno, să facem ski pe culmile de la Cortina d’Ampezzo, să bem un pahar de Limoncello sau un vin unic, ce vreți voi, Chianti, Barbaressco, Brunello, Asti!

Vin Barbaresco

Știați că dealurile Congegliano și Valdobbiadene, de unde s-a ”născut” Prossecco-ul, au fost adăugate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO?

Și apoi să admirăm italiencele până când nu mai avem apă în gură sau … italienii, pe furiș, pentru că acei care sunt însurați au un pistol la ceafă, nevăzut dar acolo!

În fine, Italia e viața care palpită, e raiul lui Dionis și al lui Michelangelo Buonarotti, e lumea din care nu vrei să te mai întorci odată ce ai pășit pe pământul ei.

Italia, primăvara şi întâia dragoste sunt îndeajuns pentru a face fericită cea mai pesimistă persoană. (Bertrand Russell)

Citiți și Voluptatea negrului