te-ai întrebat de ce
bat clopote bergamote
când mă-nfășor ață
în papiote
cu jartiera-n moarte să
trag, să te iubesc sare
amară-n bucate?!
îți răspund sprijinind
cerul pe coate
cu-un ochi mijit picură-mi
seara-n el lapte:
nu-s clopote,-s hoațe
de unde scurte și
suflete
la şapte păcate-nşeuate cu capete sparte
vântură Oxfordul pe biciclete.
mai spune ceva,
dragoste.
foto tumblr.com
Citește și tu știi, Pablo
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.