gol și nerușinat
în pieptul lui ruinat de dragoste și lentoare
stau așa cum în raft elzevire legate în piele
femei cursive și atât de înalte
pentru că știu
pe silabe
cum să iubească-un bărbat
e loc
e loc pentru toate mai puțin
pentru mine m-a lovit el c-un par din lemn de vino încoa’
de supărare i-am smuls o coastă puțin
ieșită ‘nafară
(pare aur karat)
și m-am zidit de la zero
îmi fac loc
ca un adevăr gol și nerușinat
în pieptul lui ruinat de dragoste și lentoare
foto sursa
***
da, și dac-ar fi să mă-mbrâncesc cu zeii cu morții
coate să-mi dau
în cele din urmă voi prinde
expresul fantomă din hexametri eroici
să-mi întâlnesc
iubitul cu liră și tenul palid
de dinainte
de eră… Citește și te apropii de mine
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
