fum…
cincizecişitrei de femei pe simeze
cu mintea-i se joacă
în el străzi tivite cu arbori de jazz
și alte cincizecişitrei de femei
fumează bemoli
prin nările lor ne strecurăm dintr-o cameră-n alta
pereții cresc în intensitate
halucinăm la un cântec de dragoste pictat
pe aripa unui înger căzut
dă-mi buzele tale înapoi să trag
fumul
foto credit sursa
cine ești sunt
argintar de otrăvuri
și antidotul nu mi-l destăinui
decât rareori și atunci
sub amenințarea călătoriei spre deșertice flamuri
popasul nopților în corturi de mătase amară
când în nisip urmele mi se adâncesc
fără titlu… Citește și cine ești
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.