„Veneţia, 12 mai 1834

Nu, dragul meu copil, aceste trei scrisori nu sunt ultimul jurământ din mâna amantului care te părăseşte; ci îmbrăţişarea fratelui care îţi rămâne. Acest sentiment este prea frumos, prea pur şi prea blând ca să simt vreodată nevoia de a-i pune capăt. Fie ca amintirea mea să nu otrăvească niciuna din bucuriile vieţii tale. Dar nu lăsa aceste bucurii să distrugă şi să dispreţuiască amintirea mea. Fii bucuros, fii iubit, cum să nu fi aşa? Dar păstrează-mă într-un mic colţ secret al inimii tale şi coboară acolo în zilele tale de tristeţe pentru a găsi o consolare sau o încurajare.

Iubeşte deci, Alfred,
Iubeşte pentru totdeauna
Iubeşte o femeie, tânără şi frumoasă
Şi care încă nu a iubit

Menajează-o
Şi nu o face să sufere
Inima unei femei
E un lucru atât de delicat

Când aceasta nu este un sloi de gheaţă sau o piatră
Cred că nu are o cale de mijloc
Şi nu există o astfel de cale
Nici în felul tău de a iubi

Sufletul tău e făcut pentru a iubi cu ardoare
Sau pentru a se usca în întregime
Tu ai spus-o de o sută de ori
Şi degeaba ai negat-o

Nimic, nimic nu a şters acea frază
Nu există pe lume decât dragostea
Care să fie ceva
Poate că m-ai iubit cu durere
Pentru a iubi pe altcineva cu abandon

Poate că cea care va veni
Te va iubi mai puţin ca mine
Şi poate că ea va fi mai fericită
Şi mai iubită

Poate că ultima ta iubire
Va fi cea mai romanescă şi cea mai tânără
Dar inima ta, dar inima ta
Nu o ucide, te implor

Fie ca ea să se pună întreagă
În toate iubirile vieţii tale
Pentru ca într-o zi tu să poţi privi
În urmă

Şi să spui ca mine:
„Am suferit adesea
M-am înşelat de câteva ori…
Dar am iubit.”
(George Sand către Alfred de Musset,

o poveste de dragoste așa cum numai doi romantici incurabili puteau să trăiască…)

Citiți și Mari iubiri: George Sand și Alfred de Musset