de fântâna ce și-a-nghițit ciutura
nu te apropia
decât de sus și din partea de miază-noapte
cu un cerc. scutură din el raza 
vreme de o pădure verde, deasupra
asemeni hazardului coama, iar apa
apa nu-i tulbura tu,
cel care cauți marea iubire, și mai ales,
nu întreba de ce
nu întreba.

de dragostea ce și-a-nghițit limba
nu te îndepărta
decât pe sub pământ și spre răsărit
cu nările purtând locomotive 
din abur smintit.
țărâna să n-o tulburi tu,
cel care urzești mereu o fântână, și mai ales,
întreabă-mă, nu
nu-ți voi răspunde.

 

foto tumblr.com

Citește și umbra