”E de uimit câte cunoştinţe se adunaseră în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtă uşurinţă le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bătălie de dat”.

Nicolae Iorga

Prinţesa Elena Ghica a publicat sub numele Dora D’Istria

Elena Ghica

Elena Ghica a fost una dintre cele mai erudite și nonconformiste femei ale secolului XIX.

Fiică a banului Mihalache Ghica și a scriitoarei Caterina Faca, nepoată a domnitorului Grigore Ghica, prințesa s-a dovedit o făptură excepțională încă de copil.

A început să învețe greaca la vârsta de cinci ani, iar la adolescență vorbea fluent nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română, greacă, latină, rusă şi albaneză, cânta la pian și picta. La paisprezece ani traducea, în limba germană, Iliada lui Homer. La şaisprezece ani lua parte la expoziţia de artă figurativă din Drezda și împărțea săracilor banii obținuți din vânzarea tablourilor.

Copleșitor.

Și-a făcut studiile în străinătate la Dresda, Viena, Veneţia şi Berlin. Frumoasă, inteligentă, cu o personalitate fascinantă, tânăra întoarsă la Iaşi, la douăzeci și unu de ani, îl cunoaşte pe ofiţerul rus Alexandr Kolţov Masalski cu care se căsătorește, în 1849, şi pleacă din țară stabilindu-se la Sankt Petersburg.

Elena Ghica (22 ianuarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența, Italia)

În timpul Războiului Crimeii, înflăcărată de ideile liberale și principiile revoluţionare ale anului 1848, Elena îşi arată simpatiile pentru Franţa şi Anglia și sfidează societatea rusească, în pofida avertismentelor ”politica, dacă se poate, să nu vă mai intereseze”.

Biciuită, ca pedeapsă, la palatul gubernial din capitala rusă, prințesa Elena nu suportă această umilință și, părăsindu-și soţul, plecă în Occident și se stabilește în Elveţia, la Arau.

Dora D`Istria

Elena Ghica Masalski nu a divorţat, a rămas în continuare principesa Kolţov-Masalski, dar în lumea culturală s-a prezentat cu numele literar cu care a și devenit celebră – Dora D`Istria.

Instruită, cu o vastă cultură literară și cunoștințe în artă, sociologie, etnografie şi folclor, geografie, istorie, racordată la marile probleme ale timpului, scriitoarea tratează statutul femeii şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii.

Rămâne celebră lucrarea “Despre femei, de o femeie”, apărută în 1869 – analiză a situaţiei materiale şi sociale a femeilor din ţările romanice şi germanice și tratatul “Les femmes en Orient”, apărut în 1859 – dezvăluire a lumii femeilor din Orient, o zonă foarte puţin cunoscută la acea vreme.

Opera sa a fost variată, ea a cuprins teme de istorie, politică socială, religie, feminism, poezie populară, etnografie, etnologie şi folclorul popoarelor din Balcani, publicate în limbile franceză, italiană, greacă, rusă, germană şi engleză.

Tricolorul înfipt în Alpii elveţieni

Pe lângă talentul artistic, Elena era o împătimită a călătoriilor și a sportului. Ea a escaladat vârful Moench din Alpii elveţieni, unde a înfipt tricolorul brodat cu numele României, devenind astfel prima femeie din istorie care a reuşit această performanţă.

Experienţa a fost expusă în cartea sa „German Switzerland”, publicată la Paris şi Geneva, în 1856.

Istoria și faima familiei sale, precum și presupusele sale origini albaneze, au fost cunoscute de cititorii occidentali din memoriile prințesei „Albanezii în România. Istoria prinților Ghica”. Formidabila femeie a învățat istoria albaneză și în 1866 a devenit principalul avocat din Europa de Vest pentru cauza albaneză.

Villa D`Istria

Elena Ghica şi-a petrecut ultimii 20 de ani în Italia, la Torino, Livorno şi la Florenţa, în casa scriitorului Angelo de Gubernatis. Prințesa româncă a rămas mereu cu inima la locurile în care s-a născut şi a copilărit:

”Îndepărtată de soartă, din copilărie, de malurile dragi ale Dâmboviţei, n-am încetat niciodată să aparţin ţării natale al cărei destin este obiectul meditaţiilor mele neîncetate.”

A murit pe 17 noiembrie 1888, în  casa din Florenţa – Villa D`Istria. Şi-a lăsat averea Primăriei din Bucureşti cu menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, ctitorie a familiei Ghica.

”Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora D`Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de surdo-muţi”, notează Ionescu Gion în ”Portrete Istorice”.

Aceastei femei, construită numai din superlative, care și-a depășit timpurile (re)dând femeii dreptul la demnitate şi independenţă, omagiu astăzi, la 193 de ani de la nașterea sa!

foto tumblr.com