Despre femei… cu onestitate şi umor – „Bridesmaids”
Producătorului Judd Apatow (The 40 Year Old Virgin, Knocked Up, You Don’t Mess with the Zohan, Funny People) i s-a reproşat mereu că a realizat comedii misogine, în care femeile doar „dădeau bine în cadru” , devenind plictisitoare. Aşa că „regele comediei americane” a dat, încă o dată, dovadă de fler atunci când a încredinţat rolul principal şi scriitura unei actriţe precum Kristen Wiing. Dubla ipostază de actantă şi coscenaristă (alături de Annie Mumolo) a făcut din acest amestec de Julia Roberts şi Steve Carell axul principal al unei comedii caustice inedite, Bridesmaids. Actriţa s-a făcut remarcată în emisiunea de televiziune, Saturday Night Live şi în alte câteva roluri irezistibile precum cel din Adventureland.
Scenariul (fără vreo sclipire de geniu) se construieşte pe baza poveştii a două prietene din copilărie ce probează trăinicia relaţiei lor atunci când una dintre ele se căsătoreşte, iar cealaltă trebuie să îi fie domnişoară de onoare. În urmă cu aproape cincisprezece ani, Julia Roberts şi Cameron Diaz stricau şi ele un tort de nuntă în comedia My Best Friends Wedding, un alt Avatar al comediilor matrimoniale, bazate (adesea) pe qui-pro-quo în bezea. În 2011, spiritul rebel al lui Wiing şi al partenerelor sale de platou respingea cu brutalitate acest tip de decor din filmele cu nunţi (cu mult roz, frişcă şi sirop) transformând o scenă aparent amuzantă într-o crâncenă răzbunare.
Pe canavaua poveştii, se brodează intrigi tipic feminine, printre replici şi situaţii care, uneori, muşcă şi chiar rănesc. Realizat de un bărbat, Bridesmaids, nu străluceşte în ceea ce priveşte regia, pelicula se bazează pe distribuţia feminină impecabilă şi pe replicile deocheate (persoanele mai slabe de înger ar trebui să evite unele scene), dar şi pe o notă specială, un soi de sensibilitate care o salvează de caricatural.
Un veritabil cocktail exploziv, filmul bifează farsa americană reformată. Producătorul Apatow i-a încredinţat cârma lui Paul Feig (mai puţin celebru, dar care a creat un serial-cult Freaks and Geeks) şi a adus în faţa publicului o peliculă scrisă şi realizată de femei, film ce tratează teme precum tensiunea dintre prietene, mariaj, relaţiile dintre adolescente, angajamentele sau deziluziile. Rivalitatea feminină nu este doar un pretext pentru amuzamentul publicului, la fel cum povestea lui Annie (Kristen Wiig) oferă filmului nuanţe ce nu se găsesc în comediile de gen. Annie intră în competiţie cu Helen (Rose Byrne), bogata, sofisticata şi supercompetenta organizatoare de evenimente prietenă a lui Lilian (Maya Rudolph). Helen aterizează ca un meteorit în „stratul de flori” al relaţiei dintre Annie şi Lilian, încercând să-i saboteze eforturile lui Annie în organizarea nunţii celei mai bune prietene.
Lupta dintre cele două se dă încă de la anunţarea logodnei lui Lilian, având apoi un crescendo delirant. Totuşi, nu rivalitatea celor două este axul poveştii, acţiunea se împleteşte şi cu povestea de amor ce se înfiripă între Annie şi poliţistul local. Idila se iţeşte după ce Annie se eliberează dintr-o relaţie „toxică” cu Ted (Jan Hamm, eroul din Mad Men), un tip aflat în plină autoderiziune, care-i declarase că este pentru el „third in line.” De asemenea, discursul social bazat pe criza economică actuală (eroina trebuie să îşi găsească o slujbă nouă căci patiseria ei este în faliment) fixează mai bine pelicula într-un context oferind o imagine aproape reală a femeii americane de vârstă medie. Cea care transformă această comedie dintr-un „festival al porcărelelor” este Kristen Wiig, redând angoasa femeii de vârstă medie, singură, aflată între nişte colocatari infami şi o slujbă pe care o detestă, în vreme ce fosta ei prietenă trece în rândul femeilor „aşezate” / măritate.
Visele de fericire virează, în această comedie, către coşmar, pe măsură ce umorul sănătos derapează către cruzime. Niciuna dintre cele cinci-şase personaje feminine nu iese „neatinsă”. Succesiunea de catastrofe-hilare (cea mai corozivă este toxiinfecţia alimentară declanşată tocmai într-un butic chic) prin care trec eroinele este o analiză a universului feminin, care se dovedeşte a fi mai „competitiv” decât Jocurile Olimpice. Trebuie urmărită cu atenţie Kristen Wiig cum atrage atenţia unui poliţist sau cum transformă o călătorie cu prietenele într-un delir etilic-agresiv. La fel, Melisa Mc Carthy (seriile TV Gilmore Girls şi Mike & Molly) este aici „urâţica dezinhibată”, dovedind că Zack Galifianakis din Very Bad Trip este doar „un diletant” în comparaţie cu ea.
Departe de a fi perfect, filmul (două ore şi patru minute, cam mult, totuşi, pentru o comedie) trenează către final şi impune idila dintre eroină şi poliţistul din zonă pe un final muzical.
Regizor: Paul Feig
Scenarişti: Annie Mumolo, Kristen Wiig
Distribuţie: Kristen Wiig (Annie Walker), Maya Rudolph (Lilian), Rose Byrne (Helen), Wendi McLendon-Covey (Rita), Ellie Camper (Becca), Melissa Mc Carthy (Megan), Jon Hamm (Ted), Chris O’Dowd (Officer Nathan Rhodes), Michael Hitchcock (Don Cholodecki)
Via Liternet
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.