Tablou de Dali

Alexandru V. Dan

 

Ai străbătut pământul în lung şi-n lat,

ai adus pe lume copilul

şi femeia din interiorul femeii

adică iubirea iar acum bine-mersi în tabloul tău suprarealist

te gândeşti că nu-ţi mai rămâne decât să aştepţi în linişte sfârşitul

dar de la o vreme observi că ai tăi te privesc tot mai straniu,

lung atât de lung încât micşorându-se în depărtare

pe zi ce trece marea lor întrebare se transformă

într-un soi de pistă de maraton

la al cărei capăt par că te-aşteaptă cu sufletul la gură

să le arăţi că izbânda e posibilă

şi înţelegi că e vorba deja de un alt tablou

ce se smulge din al tău cu o întreagă parte din decor

precum ţâşneşte ramura dintr-un copac

şi, iată, lumea ta nu mai e rondo-plată

şi nu mai trebuie să mori

ci să le aduci

ceea ce trebuia de la-nceput să fie:

viitorul

naşterea de sine

 

(poezie din volumul „…Şi nevăzuta mână scria/ aceleaşi cuvinte cu alb iar şi iar…”, Editura Eikon, 2019