Cum se formează cititorii activi? Greu de răspuns azi. Totuși, o șansă ar putea fi chiar farmecul replicilor rostite de pe scenă. Printr-o parafrază, ne interogăm dacă un scriitor canonic, din veacul al XIX-lea, ar mai putea fi, oare, contemporanul nostru.

Afișul spectacolului ”Amintiri din copilărie” © TNB

De-a lungul timpului, literatura a reprezentat o puternică modalitate de transmitere și formare a valorilor morale și culturale. Chiar dacă lumea copiilor de azi e populată, mai mult, cu personaje din lumea digitală, există totuși o nostalgie și-o nevoie de-a regăsi copilăria eternă și aerul patriarhal. Așa cum Mircea Vulcănescu a identificat în opera lui Ion Creangă elemente esențiale ale românului (vorbirea, simțirea, liniștea și echilibrul intern) din balade și povești, așa a operat și actorul Vitalie Bichir în dramatizarea celor mai frumoase Amintiri din copilărie.

Încercând să potențeze o valoare esențială în educarea tinerelor generații – seninătatea în rezistenţă împotriva încercărilor vieții –Vitalie Bichir evidențiază dorul clasicilor de a coborî în actualitate. Această intenție s-a conjugat cu unul dintre obiectivele Teatrului Național din București – promovarea valorilor cultural-artistice, autohtone, dar și cu una dintre cerințele de la Evaluarea Națională. Bunăoară, preadolescenții zilelor noastre își vor confirma anumite competențe lingvistice dacă pot asocia unul dintre textele primite la testare, de obicei cel literar, cu un alt text în care să se evidențieze aceeași valoare culturală sau morală comună. Aceste detalii, ușor didactice, sunt menite să evidențieze importanța și rolul unor programe istețe dedicate receptării, inițiate de TNB.

La fel de tânăr, la fel de spiritual și plin de umor se dovedește a fi și astăzi inepuizabilul Ion Creangă. Verva comică a replicilor, lirismul discret și tandru sunt prezente acum pe scena sălii Atelier de la Teatrul Național din București. Pe scândura înnegrită, ca într-o austeră cameră de bojdeucă, între butuci și câteva obiecte de uz casnic, se derulează o poveste fracturată, dar ritmată.

Vitalie Bichir © TNB

Textele celebre ale lui Creangă sunt contrapunctate cu decupaje audio-video (fonturi vintage, cu inserturi desenate, precursori ai emoticoanelor de azi). Regăsim proiectate fraze din cartea ‘Învățătorul copiilor’, carte de citire în clasele primare (titlul original fiind „Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive”, de C. Grigorescu Ion Creangă şi V. Răceanu).

Respectul lui Vitalie Bichir față de prestigiul enorm al textului, ideea de a păstra nealterată litera și graiul humuleșteanului sunt primele constatări ce se impun în analiza acestui spectacol. Scenariul se articulează după sensibilitatea actorului care devine ba o mască a tăcerii încremenite în fatalitate, ba un povestitor plin de vervă. Inflexiunea glasului spune totul. Comunică stări și sentimente indicibile, dar te și ghidează în măreața confesiune a hâtrului autor din Humulești.

Vitalie Bichir © TNB

Mereu vulnerabil, suspendat între universul creației și cel al materialității, artistul își poartă cu vioiciune măștile printre semenii săi. Creangă, povestitorul este adânc înfipt în lumea lui, aşa încât el o poate descrie fără duioşii retrospective, fără sentimentalitate, cu realism robust şi umor împăcat. Totuși, cuvintele, cu sensurile adeseori tulburi, pot produce încurcături. De aceea, expresia spiritualizată a privirilor calme şi visătoare ale actorului ajută spectatorul să pătrundă în acest univers. Trecerea de la un capitol la altul ține de iluzionism, atât de meșteșugită este tăietura scenică, iar Vitalie Bichir conferă noblețe textului literar.

Vitalie Bichir © TNB

Mișcările între cele câteva puncte fixe din scenă contribuie la comunicarea emoțională cu publicul, nevoit să-i pândească tresăririle și gesturile fine. Pasajul muzical cu „Îngerul a strigat” constituie axul emoțional al reprezentației.

Identificăm o dublă comunicare și ne întrebăm: ‘Cine pe cine povestește? ’. Proiecțiile video/mapping, universul sonor aparte și prezența în fața camerei video ni-l prezintă pe Creangă prins între pasiunea lui Vitalie Bichir pentru literatura națională, dar și  nevoia sa organică de a exprima un adevăr personal cu mijloacele estetice ale unui climat postmodern.

În perfectă osmoză cu textul lui Creangă, interpretarea devine un spectacol de măreție simplă, așa cum replicile devin «expresia uimitoare a bunului-simţ şi a unui suflet elementar, încremenit în formule neschimbătoare, eterne».

Vitalie Bichir © TNB

Actuala versiune scenică pentru „Amintiri din copilărie”  rămâne o montare de calitate, trăsătură ce s-a regăsit atât în adecvarea la mijloace, cât şi la scop – cultivarea sensibilității. În ipostazierea lui Vitalie Bichir, lăsând impresia de a fi retras în sine, Creangă chiar poate fi contemporanul nostru.

Regia și scenariul: Vitalie Bichir

Lumini: Vasile Neguț, Ștefan Dumitra

Sunet: Dorel Sidorof, Mihai Pop

Video: Costi Șimon, Sebastian Gherman

Regia tehnică: Paul Tănase

Data premierei: 06.04.2024

Durata: 1 h 15 min / Pauză: Nu

Spectacol prezentat în cadrul Programului tnb.edu