În România bătutul femeii se practică și profilactic, nu doar odată puse pirostriile. Se manifestă, verbal, încă din etapa de curtare. Am tot citit texte istorice și se pare că pe aceste plaiuri e morav vechi să ții femeia numai în palme și ocări, nu cumva să ”i se suie la cap”.  Bătutul cu vorba al femeilor e la ordinea zilei și în rețelele de socializare.

Sunt trei categorii de care mă tot ciocnesc prin spațiile virtuale de agrement:

  1. unii care vor să mă pună la punct. Aceia se recomandă drept mari raționali și în general au o doză de sadism și lipsă de delicatețe. Sunt duri, reci și categorici. ”Rațional” e sinonim cu insensibil.
  2. unii care nu își încap în piele de sfătoși, superiori și pricepuți și care au darul contradicției.
  3. unii care îmi arată ce tari sunt direct, explicit și vizual.

Sunt convinsă că li se întâmplă și altora, nu o iau personal. Unii dintre mușteriii care îmi taie calea pe aici au o poftă de harță neostoită. Îmi pun, din motive doar de ei știute, eticheta de periculoasă și demnă de articulat.

Mai răsare din gloata de ”smardoi” și câte un bărbat care e așa, cum să zic? ca un om și atunci mi se pare că e primăvară. Câte un ins cu mintea la el și simțurile treze, care cască ochii și vede chiar și ce fel de femeie sunt. Dar asta nu contează. Nu ne purtăm cu oamenii diferit în funcție de câte parale credem că fac, la prima impresie, ci în funcție de cum se comportă. Nimic nu justifică abordarea conflictuală, vulgară, arogantă sau brutală a unui necunoscut sau a unei necunoscute.

Pe mine m-au crescut ai mei cu porunca de a mă purta frumos cu oricine din principiu și de a nu sări la bătaie și la insulte indiferent cât de supărată aș fi. Furiile se înfrânează, nu se justifică. Să te arăți vexat e una și să devii injurios e cu totul alta. Te superi, e firesc. Gesticulezi rapid, vorbești pe un ton precipitat sau ridicat, desigur, sunt reacții emoționale de apărare, legitime, dar nu ajungi la invective…Și contează cine abordează conflictual relația, evident.

Ai toate șansele dacă te apuci să înghesui o femeie care nu te cunoaște de la primele replici și să îi faci complimente în gama ”știi care e problema ta” să trebuiască să-ți pui pofta în cui.

***

Scoteți-vă din cap că un compliment e ”lingușeală”. Nu. E singurul mod în care te poți apropia de cineva, complimentul este un mod onest de a îl pune în valoare pe altul. Doar dacă nu e onest e lingușeală și atunci înseamnă negru pe alb că sunteți niște nepricopsiți fără scrupule și că vreți să vă folosiți de acea persoană.

Orice om sănătos la cap, indiferent ce sex ar avea, are o reacție de deschidere dacă aude o vorbă bună și una retractilă dacă aude mârâieli, cârâieli și vede strâmbături.

Îmi pare rău, dar nu simt nici o chemare să mă întrețin cu unul care mi se scălămbăie, îmi face pe eroul nechemat și vrea să îmi facă ordine în minte.

De ani și ani spun că apreciez bărbații dominatori și nu se înțelege la ce mă refer, de ce oare?

Asemenea comportamente sunt de hărțuitor. Un bărbat domină o femeie prin echilibru, calm, înțelegere, bunăvoință, răbdare, bunătate, spirit protector. Așa cum orice om domină, firesc, natural, cinstit orice om. Tentativele de dominare ratate se manifestă agresiv, coroziv, demonstrativ și sunt doar complexe de dominare. În mod analog unele ”frumi”, complexate, își umflă părțile moi cu silicoane. Tăria bărbătească e de caracter, convingi o femeie când te porți decent, atent și omenos, când îi arăți dorința de a o pune pe ea în valoare și nu de a o folosi ca să te pui pe tine, atât de simplu e.

Într-o mare măsură a domina înseamnă a sluji, a avea ceva de dăruit.

 

Cei care au ”probleme” dovedesc că acestea le ecranează percepția realului. Proiecțiile sunt aruncate haotic asupra semenilor și zboară nestingherite prin aer ca avioanele de hârtie, pixurile, creioanele, șosetele în clasele cu elevi dificili.

Tot intelectualul obsedat te ia drept complice dacă vede că ai diplome și scrii, dar poate nu e cazul.

Marii libertini văd ”semene” în te miri cine și le abordează ca atare. Nici nu apucă să schimbe două vorbe și le invită la un  hook-up.

Obsedații textual te iau drept una de-a casei.  Nu stau să verifice, că poate nu ești.

Care se simte sportiv ratat îți trântește rapid un ”ce grasă ești!” așa, de încălzire.

Mai toți te disprețuiesc ca pe ei înșiși.

Unii dintre domnii cu care am avut tangențe au găsit în mine un interlocutor intransigent și dificil, care vorbește mult și recalcitrant.  Alții m-au găsit prea tăcută. Unii m-au evaluat ca fiind agitată și fără umor, alții ca fiind plină de haz și de un calm savuros. Unii pot garanta că sunt o afurisită fără pereche, alții că sunt suavă și inofensivă. Unii se jură că sunt un element neprietenos, alții că sunt maternă și tandră. Unii m-au găsit cerebrală și rece, alții cât se poate de senzuală și caldă, cam exaltată și irațională.

Toți au dreptate.  Toți.  Nu le-am arătat cum se zice ”aceeași față”.

Ființele umane sunt sensibile, reacționează la stimuli. În plus sunt o natură acvatică. Apa, nu e bine să o tulburi. Apa se impregnează de energii, devine firbinte sau rece în funcție de ce torni în ea, poate fi sfințită sau otrăvită.

Îmi vorbești frumos și cald și povestești cu patos sau mucalit sau chiar plictisitor, te ascult cu dragă inimă, vrei să mi de dai rotund și să îmi faci doar paradă, pardon scuzaț, am o vârstă, o limită a răbdării. Să fim sănătoși.

Mă agresezi? nu stau la bătaie. Scuze. Aleg să întorc celălalt obraz bărbatului meu, poate, dar nu oricărui neavenit. Ești atent, modest, fin, rezonabil, îți răspund cu aceeași monendă, dacă nu, mă zbat puțin, până trece șocul loviturii, și plec.

Ești zgârcit la suflet, cârcotaș, meschin? Nu te voi primi cu flori, îți voi întoarce spatele. Nu sunt atât de deraiată și de masochistă încât să cred că nu am nimic valoros demn de remarcat. Nu ești în stare să îmi vezi nici o calitate, găsește-ți companie mai brează.  E simplu.

Bărbații admirabili sunt la locul lor și mai ales sunt treji, nu o ard tot într-un coșmar și într-un conflict, nu se bat cu fantome, văd cine e femeia din fața lor și nu lovesc în ea așa, din oficiu, ca să o țină din scurt.

Orice om are măcar o calitate. Educația pe care am primit-o a fost una bazată pe recompensarea și omagierea meritelor nicidecum pe intimidare și strivirea personalității.

Acum e la modă invocarea tulburării ca scuză pentru orice. X n-a fost iubită când era mică, de aceea se comportă ca o ghionoaie. Y, săracul, a fost și el bătut, de acea bate ca la carte.

Am toată compasiunea pentru tulburări, dar nu sunt obligată să le frecventez.

Și nu, nu sunt de acord cu teza aceea cu ”masculinitatea toxică”, chiar deloc. Aceste mostre de comportament sunt doar toxice, n-au nici o legătură cu masculinitatea.

Pe Ilinca Bernea o găsiți AICI.

Tensiuni morale – Ilinca Bernea