emil almasan

Dumnezeu mă iubește – Emil Almășan

Dumnezeu e iubire Dumnezeu mă iubește… Dacă nu mă iubea n-ar fi plâns toamna cu lacrima mea. N-aș fi avut atâtea dureri de vindecat în țărâna trupului ce mi l-a dat. N-aș fi avut atâtea păcate întru iertarea cărora, de-o viață, inima-mi bate, n-aș fi rătăcit, câteodată, cărarea, n-aș fi știut îndoiala, tăcerea, uitarea, n-aș […]

tiganca

Te iubesc de-o viaţă şi nu e de-ajuns – Emil Almășan

Seară de păcat Mi-a ghicit o țigancă în stele, și-n luceferi mi-a dat în ghioc; se uita în viețile mele și-avea flăcări, țiganca, în ochi Doar un semn a făcut să mă cheme și-am urmat-o, tăcut, lângă foc: “ești bătut de păcat și blesteme, mândrule, hai să-ți dau de noroc!” Mă atinse cu nu-știu-ce iarbă și-n cuvintele ei m-a ascuns, a dat sângele-n mine să fiarbă, să mă pierd am simțit că-i de-ajuns Mă ardea privirea-i tăioasă, glasul ei ce mă descânta.  N-am știut […]

Almăsan

Emil Almășan: Din dragoste de neam și Dumnezeu

Există poeți pentru care scrisul e suflet și trup al cuvintelor, care li se așază domesticite în pană, spre a cânta și viața și moartea, bucuria dar și tristețea, iubirea și țara, cu aceeași voce de Orfeu neîmblânzit de doruri. Emil Almășan aparține, dincolo de orice dubiu, acestei serii atât de binecuvântate de poeți care se […]