emil almasan

Sub jarul cuvintelor în dor mă prefac… – Emil Almășan

Pe linia poetică a unui Radu Gyr sau chiar aproape de spiritul lui Vasile Voiculescu, medicul-poet, Emil Almășan se situează, în literatura noastră actuală, în avangarda poeziei clasice, revenind la valorile umanismului de esență. Nu lipsește nici mesianismul venind dinspre poetul „pătimirii noastre”, Octavian Goga, și poate, nu întâmplător, poeziile sunt scrise în primăvară, când […]

emil almasan

Dumnezeu mă iubește – Emil Almășan

Dumnezeu e iubire Dumnezeu mă iubește… Dacă nu mă iubea n-ar fi plâns toamna cu lacrima mea. N-aș fi avut atâtea dureri de vindecat în țărâna trupului ce mi l-a dat. N-aș fi avut atâtea păcate întru iertarea cărora, de-o viață, inima-mi bate, n-aș fi rătăcit, câteodată, cărarea, n-aș fi știut îndoiala, tăcerea, uitarea, n-aș […]

tiganca

Te iubesc de-o viaţă şi nu e de-ajuns – Emil Almășan

Seară de păcat Mi-a ghicit o țigancă în stele, și-n luceferi mi-a dat în ghioc; se uita în viețile mele și-avea flăcări, țiganca, în ochi Doar un semn a făcut să mă cheme și-am urmat-o, tăcut, lângă foc: “ești bătut de păcat și blesteme, mândrule, hai să-ți dau de noroc!” Mă atinse cu nu-știu-ce iarbă și-n cuvintele ei m-a ascuns, a dat sângele-n mine să fiarbă, să mă pierd am simțit că-i de-ajuns Mă ardea privirea-i tăioasă, glasul ei ce mă descânta.  N-am știut […]