primo levi

Primo Levi: Ți-e rușine că ești viu în locul altuia? (II)

continuare de aici: Damnații și salvații III. Ruşinea „[…] Recitesc acum un fragment din Armistițiul. Cartea a fost publicată doar în 1963 (Einaudi, Torino), dar scrisesem aceste cuvinte încă din 1947; este vorba despre primii soldați ruși ajunși în fața lagărului înțesat de cadavre și muribunzi: „Nu salutau, nu zâmbeau; păreau apăsați, nu atât de […]

rakan-alreqabi-648327-unsplash

Ne găsiserăm, cândva… – Mădălina Bărbulescu

Domnitorului de întunerici Mădălina Bărbulescu Tu, domnitorul de întunerici, mi-ai slăbit sufletul din strânsoare; Ne găsiserăm, cândva, în întunericul tău și în lumina mea; Ce machiavelică sărutare a nadirului cu zenitul… Ce deșert al deliciilor fără deșertăciune… Ce strigare a pierzaniei în impura ei săltare… Isopul încătușării mele îți strecurase în sânge atâtea adâncimi de […]

caragiale

Conu’ Iancu: „Norocul e prea puţin şi lumea prea multă.”

Pe Conul Iancu îl știm deja ca pe buzunarele noastre. Îi știm viața pe de rost, și cea frumoasă, aristocratică, la Capșa cu protipendada, și cea mai puțin norocoasă, căci și norocul aceasta e cum și-l mai face (și) omul. Iar omul nostru, creatorul teatrului modern românesc, cel care și-a permis, în vremuri tulburi, să […]