asemeni luminii
toate eram îndrăgostite de tine
dar dacă ne scuturai bine aflai
că dragostea o iubeam
buclele tale culoarea incendiului Romei
le păstram în medalioane de teamă
că n-am putea dovedi
la un control mai atent al sentimentelor
acest fapt absolut înfricoșător
de frumos
iar tu te plimbai pe scena proaspăt ceruită
mirosind asemeni luminii
cu sala plină ochi
știind prea bine că n-o să apari
la bis.
(în volumul „floare carnivoră, speranța”)
foto water flame
Citește și unele, alții
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
