Cristinei,
aseară-mpărțea cineva îngeri
cu-aripi coapte la lună,
pe strada mea.
mi s-a nimerit unul, con
de lumină, de-l întorc,
sufletul i-l pot bea.
aseara nu s-a-ntâmplat nicio minune
era doar cineva
care-mpărțea cozonaci albi înfășați
și copți în lună,
pe strada mea.
foto arhiva personală
Citește și până-n măduva oaselor
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.