poezia nu este ceva ce să halești
pe burta goală, așa, pe nepusă
masă, netam nesam
gingășia de amazoană-i ațoasă
nu-i înțelegi rostul,
anacronie cu lipsă o șină
la ce dracu’ ne trebuie când
avem ochi congelați de-a gata
și creier pané, la robinet basamac,
le arunci în tigaie
și sfârâie „nice and easy”
fese dantelate îmbujorează ecrane
montate direct în stomac.
nu este ceva ce să halești. poezia.
foto tumblr.com

Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.