Primul prag al oricărui abuz este refuzul de a respecta un NU. Într-o lume civilizată, în orice situație, lucrurile trebuie să se întâmple după cum vrea cel care spune NU.

Abuzatorilor puțin le pasă de drepturile și libertățile celor de la care vor să obțină câte ceva.

DEX-ul zice așa:

CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

Ce nu zice Dexul este cum e cu obținerea prin fraudă, intimidare sau presiune a consimțământului.

Acea chestiune simplă: „de bunăvoie și nesilit(ă) de nimeni” este esența consimțământului.  

Domnișoara X, să zicem, e la cură de slăbire. Se înfometează de mai bine de lună și se abține de la tot o serie de lucruri care îngrașă, inclusiv de la dulcuri. Deși adoră înghețata, atunci când domnul Y vrea să i-o ofere spune, civilizat, ”NU, mulțumesc”, chit că expresiile de pe chipul ei exprimă o poftă teribilă. Nu e nici o problemă că el mănâncă în fața ei înghețată, problema e că o întreabă la 3 minute, ”chiar nu vrei să guști?” Ea, zice, ”NU, mulțumesc”, aduce chiar argumente, se justifică, explică. El continuă, devenind insinuant: ”dar ce fel de femeie ești tu să nu îți placă înghețata? Chiar nu ești senzuală deloc?”.Ea explică încă o dată că are un obiectiv care o determină să se abțină. Dacă ar mânca înghețată, nu doar eforturile ei ar fi periclitate, dar și imaginea de sine i-ar fi afectată. Orice i-ar submina voința și ar face-o să cedeze ușor i-ar dovedi că are un caracter slab și influențabil. Dar el are chef să o vadă atunci mâncând înghețată și insistă, injurios: ”doar o încrezută înțepată e atât de rigidă!”. Îi ține o predică despre educația coercitivă pe care, probabil, a primit-o, despre faptul că și-a însușit o morală care îi ține simțurile în centuri de castitate, gratuit.  Ea nu cedează, contină să spună NU, zâmbind politicos. Are dreptul să refuze și fără nici o justificare sau explicație, își cunoaște drepturile. Nu are nici o importanță cât e ea de ”scorpie”, de ”frigidă”, de greu sau de ușor de intimidat, ce contează, în vremuri de pace, este că a deliberat prin voință asupra chestiunii și că a spus NU. El, însă, vrea cu tot dinadinsul să mănânce împreună înghețată și se înverșunează și îi spune: ”bine, nu mai vorbim de înghețată, fie cum vrei tu” și ea se relaxează și atunci el, cu o directă de dreaptă îi înfundă înghețata pe gât: ”Ipocrita și fițoasa dracului! Îți place și faci pe mironosița!” Se simte și victimă. Cum de și-a permis să îl refuze? Oare l-a refuzat doar pe el?

Recunoașteți situația?

Administrarea unui medicament, să zicem (dau un exemplu aleator), fără consimțământul pacientului sau fără ca acesta să fie prevenit în privința efectelor secundare este un abuz. Fotografierea cuiva într-un spital de asemenea.  În mod analog producătorii de alimente sunt obligați să avertizeze consumatorul asupra conținutului, tocmai pentru ca acesta să își poată da consimțământul, conștient. Și tot asemenea, un om poate refuza un partener sexual în virtutea ”efectelor secundare” pe care le implică, a consecințelor. Limitele sunt decise prin voință și verbalizare, întotdeauna.

Industria publicitară vrea să ne bage pe gât medicamente și alimente pe bandă, pe principiul alegoriei cu înghețata, de mai sus.

E o escrocherie de marketing în spate. ÎI lași omului impresia că are stringent nevoie de ceva, prin insistență și pisălogeală. E o strategie de slăbire a voinței.  Totodată, îi stimulezi convingerea că ai leacul potrivit nevoii lui.

Sigur că omul e dependent de hrană și tratament, ca și de sex, dar n-ar mânca din gunoi și nu și-ar injecta petrol în vene și nu s-ar culca cu orice hahaleră, dacă i s-ar spune clar că asta e oferta. Ar căuta alte soluții de satisfacere a necesităților.

Abuzul e o formă de escrocherie. Ți se oferă gunoi împachetat în cutii de fondante cu fundă roșie.

Am urmărit un film documentar despre ceea ce se cheamă ”date rape”, când femeia ezită să facă sex la prima întâlnire și el forțează nota. Narațiunea urmărea o situație ambiguă, în care personajul feminin trăia un conflict între imboldurile trupești și un discomfort emoțional, mintea ei spunea ”nu”, iar corpul spunea ”da”. Dar decizia ei rațională, deliberarea a fost să spune NU. ”Își imaginează că dacă mi-a luat o băutură și s-a obosit să vină până la mine, sunt obligată să îi cedez, căci a piedut cu mine timp și bani” spunea protagonista. Mi-a plăcut că a folosit expresia: ”physical affection” / ”afecțiune fizică” în loc de sex. Da, cuvântul sex sună distrant, impersonal, rece, detașat, neutru, exprimă o acțiune fără implicații sufletești. Tocmai asta e problema de fond, dorința femeiască nu e centrată doar pe obiectul atracției, ci înglobează mai multe falii de tărire, și nu se poate manifesta decât în condiții de siguranță emoțională, asumare, implicare, intimitate, VALORIZARE (am să scriu despre asta) a partenerului. Majoritatea femeilor nu fac sex detașat și fără consecințe, nu văd într-un bărbat doar un prilej de excitație carnală și nu pot avea satifacții în contextul unui contact arbitrar cu un străin. Prostituatele și protagonistele din publicațiile pornografice simulează. Aceată minciună, pe care unii bărbați o iau drept realitate, a produs nu doar mari deraieri culturale ci și reale suferințe femeilor, căci minciuna nu le-a denaturat instinctele  și nici nu le-a anihilat, doar a aruncat peste ele un strat de var.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Anja-Matko-1.jpg

Un om responsabil, indiferent de genul/sexul  pe care îl are spune: vreau asta, nu vreau asta. Iar verbul ”a vrea” trebuie să primeze în fața altora sau a  mesajelor subliminale sau a limbajului corporal. E foarte posibil ca o femeie să fie disponibilă sexual, atitudinea ei să exprime chemare, dar dacă spune explicit NU vreau, acel NU are în vedere faptul că se gândește la consecințe.  Indiferent de ce exprimă emoțional sau gestual, acel NU e o deliberare. Ea poate fi și în culmea exitației,  nu se pune. Ea știe care vor fi consecințele unui act sexual ne-dorit și spune NU evaluând toate aspectele. Indiferent în ce stare se află, senzorial-emoțional, un act sexual nedorit întru totul îi poate afecta imaginea, demnitatea, întreaga existență dacă morala ei sau convingerile ei nu cadrează cu ideea de a se culca la voia întâmplării cu un bărbat care nu e partenerul ei de viață.

Nu contează cum e îmbrăcată, cum zâmbește sau se mișcă -poate fi o persoană cu un magnestism erotic ieșit din comun – contează doar acel NU.

Citiți și Opresiunea proiectată, de aceeași autoare.