„Între 10 şi 15 dintre prietenii mei din copilărie din Minsk au murit de cancer. Cernobîl ucide.” (Svetlana Aleksievici)
Cernobîl a afectat viața multor oameni din toată Europa, continuând s-o facă până în zilele noastre. La momentul declanșării exploziei, aproximativ ora 1 noaptea, 8 tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vânt, echivalând cu efectele a 500 de bombe nucleare asemănătoare celor de la Hiroshima sau Nagasaki. Statisticile arată că peste 60 000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar câteva milioane au avut şi mai au de suferit, în special de cancer tiroidian, dar și de malformații apărute la noile generații.
Acest dezastru este catalogat ca fiind unul dintre cele mai severe și periculoase din istoria umană, iar ONU a decis că ar trebui să existe o zi pentru a observa istoria a ceea ce s-a întâmplat, a cunoaște proporțiile catastrofei și a-i înțelege mecanismele. Există multe documentare despre acest tragic eveniment, iar ziua este prielnică mai multe pentru a afla despre ceea ce a dus la constituirea Zilei Internaționale de Comemorare a Dezastrelor de la Cernobîl.
Centrala nucleară de la Cernobîl (în traducere „pelinul negru”) a fost construită în 1977, în Ucraina, pentru a ajuta la producerea de energie electrică pentru infrastructura Uniunii Sovietice și pentru a impulsiona creșterea economică. Înainte de incident, în 1982, centrala nucleară a avut o distrugere parțială a reactorului 1, provocând pagube care au necesitat câteva luni de reparații.
Accidentul nu a fost raportat iniţial, până la dezastrul de la Cernobîl ( 26 Aprilie 1986). Dezastrul a fost cauzat de o creștere a puterii care a provocat explozii și focuri deschise, ceea ce a dus la o scurgere semnificativă a radiațiilor, care s-au dispersat în atmosferă, afectând inclusiv țările înconjurătoare: radiațiile s-au extins până în Norvegia, după cum au precizat sursele, având în vedere faptul că după câteva zile de la accident, vântul și-a schimbat direcția.
Deși incidentul a determinat închiderea uzinei, efectele acestui accident au dus la consecințe de lungă durată, fiind extrem de agresive și dăunătoare. Principalul pericol a fost expunerea la radiații a peste 8,4 milioane de oameni. Comunicarea despre incident în sine a fost întârziată și ascunsă; prin urmare, comunicarea dintre oficiali și locuitorii orașelor învecinate a fost neclară, determinând ca mulți să fie afectați de radiațiile cauzate de efecte precum ploaia letală și apa contaminată.
Mulți indivizi suferă astăzi de numeroase maladii și/sau malformații care au rezultat din acest dezastru. În consecință, ONU a creat mai multe inițiative și tehnici de dezvoltare pentru a facilita controlul acestei probleme. Această zi comemorativă a fost astfel înfiinţată în 2016 pentru a învăța oamenii despre istoria acestui incident, pentru a observa consecințele a ceea ce s-a întâmplat și pentru a preveni evenimente viitoare. În orice caz, conform cercetărilor, este nevoie de câteva zeci de mii de ani până când zona va fi total decontaminată. Și da, mai sunt oameni care trăiesc încă acolo, aproximativ 150, majoritatea persoane în vârstă, deși nivelul radiațiilor este încă extrem de ridicat.
Puteți începe cercetând evenimentul în sine, astfel încât să înțelegeți ce s-a întâmplat în timpul dezastrului de la Cernobîl. Faceți-vă timp pentru a aprinde o lumânare sau a spune o rugăciune pentru cei care sunt încă afectați de efectele de radiațiilor.
Împărtășiți această zi pe rețelele de socializare, folosind hashtag-ul #chernobyldisasterday, astfel încât toată lumea să afle de ce este important să-și amintească această zi.
Și un articol pe care vi-l recomandăm: „Moștenirea Cernobîl”